Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Istorie
268 Gheorghe Haiduc 1. Klepner Alexandru, comerciant de 29 ani 2. Klepner Iosif, agricultor. Ambii au reprezentat comunitatea evreiască din Vama. Din actele înregistrate mai sus rezultă că în comuna Vama, în afară de evreii menţionaţi în “certificatul” întocmit de către primărie la data de 2.1.1945 cu număr de înregistrare 24/1944, s-au mai reîntors din deportare un număr de 7 bărbaţi şi 4 persoane de sex feminin. După reîntoarcerea acestora acasă, care înainte de deportare făceau parte din diferite familii cu stare materială bună şi cu un rost în viaţa satului, şi-au reluat activitatea cu multe reţineri. La reîntoarcere, gospodăriile lor cu toate bunurile agonisite în decursul a mai multor generaţii, au fost prădate în întregime. Aşa cum spune o zicală românească “au găsit numai cei patru pereţi ai casei” şi altceva nimica. Tragedia familiilor lor, i-a făcut pe supravieţiutori să cadă într-o stare de frică, neîncredere şi o mare, mare, melancolie psihică. Aceştia stăteau retraşi, fără poftă de viaţă, gândindu-se fiecare la tragedia ce s-a abătut asupra familiilor lor, plângându-i ani şi ani pe cei dragi. Cu greu şi-au revenit din starea în care se găseau. Unii, au început să-şi adune lucrurile lor găsite pe la diferiţi cetăţeni care şi le-au însuşit pe nedrept. La Vama cele mai multe lucruri, şi cele mai valoroase obiecte au fost însuşite de către salariaţii comunei din acele timpuri, care majoritatea au fost aduşi pe meleagurile noastre şi apoi s-au retras odată cu armatele maghiare, ducând cu ei tot ce-au agonisit şi însuşit în cei patru ani de dominaţie. Unele obiecte s-au găsit la omul de serviciu de la Primărie cu numele Pali Andrei şi fratele acestuia Pali Iuliu, care în parte au fost recuperate de la aceştia’8. Tot autorităţile maghiare, au adus din rândul secuimii două familii: Toamaş secuiul, care avea şase copii, pe care i-au plasat în casa evreiască de la şosea, acesta înainte de a-i deporta pe evrei era folosită ca brutărie. Această familie după întoarcerea evreilor acasă au locuit tot acolo. Un alt secui a fost Sabou Gheorghe, care a locuit tot în casa evreiască pe strada Valea Măriei, până la înstrăinarea acesteia de către unul din moştenitori. Casa a fost vândută apoi lui Pintea D39. Deoarece au fost multe probleme de rezolvat în cadrul comunităţii evreieşti, având în vedere că totalul de aproximativ 330 suflete s-au reîntors acasă numai 29 de persoane, ceea ce reprezintă doar 8,78% din totalul evreilor deportaţi. Astfel că au cerut sprijinul autorităţilor ca să-i ajute în problemele juridice de dobândire a dreptului de moştenitor cu privire la imobile ale căror proprietari nu s-au reîntors din deportare. în acest scop a apărut ordinul redat mai jos: Prefectura Jud. Satu Mare Pretura Plăşii Oaş nr. 421/10 aprilie 1946. Tuturor Primăriilor din Plasa 1 - 7. La sediu. Conform ordinului Oficiului Jud. Al bunurilor inamice Satu Mare nr. 800/1946 şi in conformitate cu ordinele telegrafice primite de la Comisariatul General al Guvernului pentru legătura cu Comisia aliată de control nr. 4743 din !2 martie 1946, 5161 din 22 martie 1946 şi 5985 din 1 aprilie 1946 ... n Sesiyare scrisă adresată Primăriei de către Klapner Alexandru 9 Informator Pop Gustina ibidem.
