Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Istorie
Eliberarea judeţului Satu Mare (aprilie 1919). Aspecte inedite din biografia col. Paulian Constantin (1874-1919) Lucian Cucuiet Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 a decretat unirea definitivă a Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu regatul României. De fapt, pentru o perioadă de câteva luniţdecembrie 1918-aprilie 1919) localităţile din judeţul Satu Mare 1 nu s-au aflat sub autoritatea directă a Consiliului Dirigent în perioada menţionată, continuând să rămână sub controlul guvernului maghiar. In regiunile sătmărene, sălăjene, maramureşene şi bihorene, situaţia administraţiei s-a schimbat din luna aprilie 1919, când s-a instaurat administraţia românească. Consiliul Dirigent(2 decembrie 1918- 10 aprilie 1920), al cărui preşedinte a fost Iuliu Maniu, reprezenta "un organ politic şi administrativ, cu caracter provizoriu care să instituie în fapt autoritatea statului român pe teritoriul Transilvaniei şi să acţioneze în vederea uniformizării statale".1 2 3 în data de 3 decembrie 1918 s-a discutat Ia Alba Iulia problema preluării administraţiei locale, ordonându-se consiliilor naţionale judeţene româneşti să instituie controlul asupra administraţiei din judeţele lor. Fiind situat la vest de linia provizorie de demarcaţie: Sighet-Jibou-Ciucea- Hălmagiu-Zam, stabilită prin Convenţia de la Belgrad din 13 noiembrie 1918, în fapt armistiţiul încheiat cu Ungaria de către aliaţi, judeţul Satu Mare a cunoscut următoarele aspecte militare până la instaurarea administraţiei româneşti din 27 aprilie 1919. în judeţ erau instalate Regimentele 5 şi 12 Infanterie maghiare, precum şi Divizia de secui care s-a retras în ajunul Crăciunului anului 1918 de la Cluj la Satu Mare. Autorităţile civile şi militare maghiare au introdus un regim de teroare împotriva populaţiei româneşti. Acest regim s-a caracterizat prin: asasinate, arestări, refugierea unor fruntaşi ai mişcării naţionale din judeţul Satu Mare. ’ într-un raport al oficiului parohial greco-catolic din Bicău, redactat în 7 mai 1936 s-a menţionat moartea tragică din luna februarie 1919, la Seini, a preotului Isidor Silaghi:"pe malul Someşului a fost împuşcat şi aruncat în apă , unde l-au păzit legat cu rădăcina unei sălcii, mutilat în chipul cel mai îngrozitor".4 La Hotoan, au fost ucişi fraţii Mesaroş Emilian, în vârstă de 34 de ani, care în ziua de 18 aprilie 1919 a fost împuşcat în odorul casei sale de către un ostaş secui pentru că s-a împotrivit să dea carul şi caii, iar fratele său, Valentin , de 23 ani, vrând să-şi apere fratele, a fost şi el împuşcat, aşa cum a fost consemnat de preotul locului, Vasile Pătcaşiu.5 Din registrele parohiale de la Pomi şi Bârsău de Sus, reies alte cazuri la fel de dramatice. La 16 aprilie 1919, în localitatea Pomi, Boitor loan de 48 ani, "prin trădare a fost prins de secui, după aceea groaznic chinuit, împuşcat şi străpuns în mai multe locuri şi aruncat în Someş, cadavrul său s-a găsit în hotarul Pomi la 9 mai 1919"6. în aceeaşi zi, în casele lor din localitatea Bârsău de Sus "au fost ucişi prin împuşcare de către soldaţi secui 1 Judeţul Satu Mare cuprindea, în perioada:decembrie 1918-aprilie 1919, 10 plăşi :Satu Mare, Baia Mare, Şomcuta Mare, Cărei, Ardud, Seini, Oaş, Cinghir , Fehérgyarmat şi Mátészalka 2 Gheorghe Iancu, Contribuţia Consiliului Dirigent la consolidarea statului naţional român(I9IS-l920), Editura Dacia, Ciuj-Napoca, 1985, p.292 3 Doru Radosav, Viorel Ciubotă, J918 în Sătmar, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 1996, p.l 15 4 Arhivele Naţionale Satu Mare,fond Prefectura Judeţului Satu Mare, dos.inv.nr.28/1936, f. 13 5 Arhivele Naţionale Satu Mare, Colecţia Registrelor de stare civilă, Hotoan, reg.inv.nr.779, f.54-55, poz.7 şi 8 6 Idem, Pomi, reg.inv.l 149, f.70, poz.14
