Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Istorie
224 Viorel Ciubotă Ferencz, Matolcsy Sándor jun., Müller György, Némethy Sándor jun., Prikop Iózsef, Soheer Mihály, Weisz Dezső, Vénig Antal, Tóth Gustáv24. ín 24 martie 1919 el trimitea o telegramă Directoriului din Satu Mare în care îl anunţa despre preluarea puterii executive în urma demiterii fostului preşedinte al Comitetului executiv dr.Makray Mihály25. Din 9 aprilie 1919 se păstrează un raport a lui Lampert György comisarul politic al judeţului Satu Mare adresat comisarului poporului de interne în care analiza existenţa celor două Directorate care îşi arogau dreptul de a dispune asupra întregului judeţ ceea ce crea o oarecare confuzie. Directoratul din Cărei respecta întocmai instrucţiunile Guvernului revoluţionar pe când cel din Satu Mare activează doar în raza oraşului Satu Mare iar dispoziţiile date sunt de multe ori contradictorii cu cele ale Directoriului din Cărei26. Oricum este clar că autoritatea Directoriului din Satu Mare s-a întins peste tot judeţul în primul rând datorită calităţii şi numărului membrilor săi şi forţelor militare pe care le avea la dispoziţie devenind treptat partenerul privilegiat de discuţie a guvernului de la Budapesta. Astfel, încă din prima zi, Directoriul din Satu Mare trimitea o circulară tuturor prim pretorilor (Seini, Oraşu Nou, Ardud, Csenger, Mátészalka, Fehérgyarmat, Cărei şi Halmeu), în care făcea cunoscut că puterea executivă a fost preluată de Consiliul muncitoresc militar care decreta introducerea serviciului de noapte la telefon precum şi obligativitatea respectării de către toate instituţiile a dispoziţiilor Directoriului. Se interzicea orice întrunire precum şi vânzarea băuturilor alcoolice. Faptele penale urmau să fie judecate conform legjlor stării de asediu. Se interzicea părăsirea oraşului fără aprobarea Directoriului27. Adresa nr. 2617 din 28 martie 1919 a Comisarului poporului cu probleme de afaceri interne extindea autoritatea deplină a Directoriului din Satu Mare şi asupra teritoriilor neocupate din comitatele Ugocea şi Bereg, ceea ce îndreptăţeşte ideea primordialităţii celui din Satu Mare faţă de cel din Cărei28. Noile organisme instaurate au avut puteri deosebit de mari şi extinse după cum reiese din două adrese a prim pretorilor din Seini şi Oraşu Nou din care rezultă că nu puteau ridica nici un fel de corespondenţă fără controlul directoriului local şi că nu puteau da nici un fel de dispoziţie comunelor din subordine fără aprobarea Directoriului din Satu Mare29. O măsură extrem de importantă în vederea consolidării puterii, a fost înfiinţarea Tribunalului revoluţionar şi introducerea Statariului în 24 martie 1919. Membrii Tribunalului revoluţionar Belvirszky Antal, Jelűnek Ede, Balás lános, dr.Tahy Pál şi dr. Borgida Endre trebuiau să-şi comunice urgent adresele Directoriului şi să fie găsiţi în orice moment30. Judecata se făcea după normele stării de asediu iar dacă mai adăugăm la aceasta ca la începutul lunii aprilie se desfiinţează barourile de avocaţi avem o imagine clară despre ce fel de "dreptate" se administra în aceste tribunale31 *! Suscită nedumerire cum nişte specialişti eminenţi au acceptat să facă parte din astfel de tribunale revoluţionare care de altfel nu aplicau decât legea bunului plac. Dintre multele cazuri ajunse în faţa acestui tribunal vom cita doar cel al preotului Alexandru Mirişan din Călineşti, arestat pentru agitaţie şi tăinuire de armament3". 24 loc.cit., fond Directoriul judeţului Satu Mare 1919, III, 21-14-24, act nr.725/1919. 22 Arh. St. Satu Mare, fond Directoriul, act nr. /1919. 26 cf. A munkásság és parasztság élete és mozgalmai Szabolcs-Szatmár megyében 1886-1919. Források és dokumentumok, Nyíregyháza, 1981, p.314(în continuare A munkásság...). 27 Arh.Nat. Satu Mare, fond Directoriul, act nr.5/1919. 211 loc.cit., act nr. 1492/1919. 29 loc.cit., act nr.814 şi 1872/1919. 20 loc.cit., act nr.37/1919. 21 loc.cit., act nr. 1946/1919. 22 loc.cit., act nr. 115/1919.
