Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Muzeografie
Organizarea depozitului de artă Doina Miclăuş Patrimoniul cultural este o componentă a avuţiei naţionale, concretizat sub formă de bunuri materiale. Fără îndoială, mărimea patrimoniului este determinată de numărul de piese cuprinse, exprimând astfel specificul cultural naţional. Starea de conservare şi depozitare a patrimoniului, indică tocmai gradul de civilizaţie al societăţii respective. Păstrarea în bune condiţii a valorilor de cultură se face în depozite organizate special pentru adăpostirea acestor valori. Clădirea depozitară de fonduri sau colecţii se amplasează în primul rând în funcţie de climatul regiunii. Zona de amplasare nu trebuie să fie supusă unor mari variaţii climatice. Amplasarea de depozitare e bine să se facă în interiorul clădirii, cu pereţi interiori, uşi şi ferestre etanşe. Sunt analizate şi elementele poluante din zonă. Tendinţa actuală este aceea de a scoate noile clădiri din zona de concentrare şi aglomerare a oraşelor spre partea periferică, sau înconjurarea vechilor clădiri de muzee cu plantaţii. Spaţiul de depozitare nu se amplasează în apropierea unor obiective care să prezinte pericol de incendiu. Terenul pe care este amplasată construcţia este ferit de pericolul inundaţiilor. Deosebit de importantă pentru un spaţiu de depozitare este problema încălzirii. Ea este rezolvată de obicei, printr-o instalaţie de calorifer. încălzirea cu calorifer prezintă însă dezavantajul uscăciunii, care se poate remedia cu aparate de vaporizare sau cu mijloace mai simple. Controlul temperaturii şi al umidităţii în depozite se face cu ajutorul aparatelor numite higrometre, înzestrate cu termometre. Acestea înregistrează automat variaţiile produse în cursui unei zile. Deci un depozit trebuie să fie dotat cu aparatură de măsurare, înregistrare şi reglare a parametrilor microclimatici. O altă problemă legată de organizarea depozitului de artă este aceea a sistemului de iluminare. Obiectele din spaţiul de depozitare sunt protejate contra luminii naturale folosind draperii, iar ferestrele fiind prevăzute cu plase cu găuri foarte mici. Pentru păstrarea în bune condiţii a valorilor culturale foarte important este mobilierul din spaţiul de depozitare. Acesta trebuie să corespundă în primul rând cerinţelor specifice ale obiectelor depozitate: - materialul din care este confecţionat, rezistenţa rafturilor în funcţie de obiectele depozitate, stabilitatea rafturilor, distanţa dintre rafturi, poziţia rafturilor sau a mobilierului în raport cu ferestrele, uşile. Mobilierul din spaţiul de depozitare trebuie să fie simplu, confecţionat din materiale uşoare, neutre din punct de vedere chimic. Organizarea depozitului de artă presupune şi stabilirea modului de aşezare a obiectelor într-un mobilier adecvat. Pictura se depozitează în poziţie verticală pe montanţi. Aceştia dacă sunt mobili se vor lua măsuri pentru prevenirea trepidaţiilor şi a jocurilor prin foiosirea cârligelor cu arc şi interpunerea unor materiale clasice între lucrări şi plasa de susţinere, precum şi între perete şi cadrul montantului. Când se folosesc pentru picturi compartimentele, nu se depozitează în acelaşi compartiment două sau mai multe lucrări, lăţimea compartimentului să fie ceva mai mare decât lăţimea lucrării care se introduce, încât să stea uşor înclinată (10-15°). înainte de introducerea lucrărilor în raft, acestea sunt verificate fiecare în parte, scoase cuiele, fixate şi protejate belciugele, cârligele şi celelalte accesorii. Este interzisă depozitarea chiar şi temporar a lucrărilor pe jos, rezemarea de surse de încălzire, de diferite piese de mobilier. Picturile pe lemn de depozitează în poziţie orizontală, pe biaturi mobile. într-un depozit de artă, grafica se aşează în dulapuri, în mape ce cuprind cel mult
