Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Arheologie
31 Foieni ÍFénvt. iud. Satu Mare A. Pe malul pârâului Negru (Fekete-patak), la „Grajduri", în vara anului 1966 cu ocazia unui mic sondaj de verificare a fost descoperit un mormânt de incineraţie în urnă, acoperit cu o strachină fragmentară, inv. 1316-1317 (Németi, 1969, p. 62, pl. XVI/2; Bader, 1978, pl. IX/7) (Fig. 1/3). B. „Fântâna-Păşunii" ÍLeaelő-kut). în „Colecţia Kovács“ - Baia Mare, 1962, se află o strachiă fragmentară de tip Makó (dar această formă apare şi în cultura Nyírség), care a fost descoperit împreună cu puţine oase umane calcinate (Németi, 1979, p. 535). Strachina este ornamentată în interior cu motive compuse din romburi, aşezate în formă de tablă de şah. Lazuri /Lázárit, iud. Satu Mare Cu ocazia campaniei de săpătură din 1995, în S.8, carou 12-13, în stratul de cultură - Suciu de Sus (faza evoluată) a fost descoperit, printre fragmente ceramice, un fragment de calotă craniană umană. La adâncimea de 0,35-0,40 m. Mediesul Aurit (Aranvosmeaavesî. iud. Satu Mare La punctul de hotar numit „La leşu" în anul 1965 au fost descoperite două morminte de incineraţie în urnă, încadrate în cultura Suciu de Sus. în hotarul „Togul lui Schweizer“ în anul 1969 a fost dezvelit tumulul numit de localnici „Dâmbul acastăului“, conţinând un mormânt de incineraţie pe loc, cu nouă ceşti, căniţe şi vase (Bader, 1978, p. 68-70; 126/55, pl. XLIV/1-13). Pir fSziláavpérl. iud. Satu Mare în anul 1952 Eördögh Jenő (Pir, nr. 203) anunţa Muzeul din Baia Mare despre complexul arheologic de la Vársziget (Cetate), unde printre alte materiale au fost găsite şi „morminte“. în anul următor, colectivul muzeului a întreprins o mică săpătură de control, iar în anul 1954 cercetările au fost reluate sub conducerea lui Székely Zoltán. Situl de la Pir este situat la NE de comună, pe o insulă naturală în valea Eriului, înconjurat de mlaştinile întinse. Printr-un şanţ artificial, insula a fost împărţită în două: Vársziget (Cetate) şi Várudvar (Curtea Cetăţii), ambele locuite în epoca bronzului. Cercetări ample au fost făcute numai la „Cetate“, iar la „Curtea Cetăţii“ a fost executat doar un mic sondaj (lăţimea şanţului este cca. 20 m). între 1948-1952 căutătorii de comori au deranjat cca. 12 morminte (informaţii de la Eördögh J.) toate săpate în stratul de cultură din epoca bronzului, la adâncimea de 0,40 - 0,50 m, aşezate în poziţie „ghemuită", orientate spre sud (?), cu foarte puţine inventar funerar (mai rar câte o cană, fusaiolă, fragmente de râşniţe). într-un vas mare de cca. 8-10 litri a fost găsit scheletul unui copil (3-5 ani), vasul fiind acoperit cu un capac. în cursul cercetărilor din 1954 au fost găsite 31 de morminte de înhumaţie (M. 24 şi M. 24a) şi un mormânt de incineraţie. în anul 1977 cu ocazia unui mic sondaj de verificare, la adâncimea de 0,35 m a fost găsit încă un mormânt deranjat, tot de înhumaţie (la marginea estică a Cetăţii). Mormintele de înhumaţie sunt în poziţie chircită, aşezate lateral sau pe spate, picioarele fiind trase spre abdomen. Orientarea lor este variată: N (capul)-S; S-N; VE; E-V; NE-SV; SE-NV; SV-NE, mai frecvente sunt orientările N (capul)-S; S (capul)-N (8+8 schelete) (Székely, 1966, p. 129, Idem, 1955, p. 857). Mormintele nr. 7-8; 21-22; 24-24a, sunt suprapuse, iar M. nr. 2-3; 19-20 sunt morminte duble (bărbat şi femeie). Pe baza analizei ale scheletelor şi a inventarului funerar s-a stabilit: 10 bărbaţi, 4 femei, 1 copil şi 16 nesigure. Au fost studiate din punct de vedere antropologic scheletele din M.10 şi 23, ca tipul antropologic domină elementul brachicefal de nuanţă alpină, cu trăsături nordice şi mediterane (Székely, 1966, p. 133-134). Mormintele de înhumaţie au un inventar funerar sărac, format din fusaiole (autorul săpăturii menţionează „disc perforat“, credem că este vorbă de prâsnele), râşniţe, săpăligi din corn de cerb, ceşti şi căniţe. Din cele 31 de morminte numai 13 complexe funerare au avut inventar funerar. Mormintele au fost aflate la adâncimea de 0,50-0,60 m, fiind săpate în stratul de cultură, evident gropile sepulcrale nu sau conturat. Mormintele nr. 10 şi 18 au fost depuse pe dărâmăturile unor locuinţe incendiate. Pe baza observaţiilor din 1954 şi verificate în 1977, la „Cetate“ există un singur strat de
