Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Cultură şi civilizaţie
308 sinteză arheologico-istorică publicat de Vasile Pârvan în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. 1911. Reluarea, la o scară mult mai redusă, a săpăturilor arheologice la cetatea Tropaeum. între anii 1933-1943, de către profesorul de atunci de la Universitatea din laşi, Paul Nicorescu, n-a avut o soartă mai bună, rezultatele acestora rămânând necunoscute aproape în întregime“1®. Acestea sunt câteva, dar credem, esenţiale, referiri la opera arheologică şi istorică a lui Grigore Tocilescu. în activitatea sa, însă, un loc aparte îl deţine publicarea Revistei de Istorie. Arheologie şi Filologie, ce apare în anul 1832 şi continuă, cu unele întreruperi până la sfârşitul vieţii sale. Nici acest important segment din activitatea lui Grigore Tocilescu, dar care implica întreaga istoriografie românească, nu a rămas neremarcat. în primul volum apărut după moartea sa ÎRIAF. XX, 1, 19109 noul Director- Proprietar Em. E. Kretzulescu, Preşedintele Societăţii Istorice Române, într-un cuvânt Către cititori, face un scurt istoric al acestei reviste: „în urma crudei pierderi încercate de Societatea istorică Română în persoana mult regretatului Grigore G. Tocilescu, această Societate, pe care am onoarea a o prezida de mai bine de un an, s-a găsit iarăşi ameninţată de o nouă întrerupere - ba chiar de dispariţia totală - a organului ei „Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie“. într-adevăr, valoroasa publicaţiune, - unică în genul ei la noi, de la ..Archivul“ lui Cipariu şi „Magazinul Istoric“ al lui Laurian şi Bălcescu - a trecut prin diferite faze şi a întâmpinat greutăţi materiale, ce în multe rânduri au redus-o la încetare. După o perioadă de înflorire, de la 1882 până la 1891, în care timp apar şase volume (s.n.S.D.), cu aproape 5000 de pagini, cu 41 stampe şi cu 105 gravuri, urmează o întrerupere de doi ani. La reapariţie, în 1893, Grigore Tocilescu însuşi spunea: „Se împlinesc 10 ani de când întemeind Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie, speram că voi putea scoate la lumină regulat câte 2 volume pe an, ceea ce ar fi făcut astăzi ca publicaţiunea să ajungă la 20 de volume. Ea însă abia dacă numără şase volume, pe care cu tot felul de sacrificii, în mijlocul indiferenţei publicului mare şi mic, izbutii târâş-grăpiş să le încropesc.Aceasta n-o spun ca o plângere: când la noi se citeşte aşa de puţin, - ar fi bine, ca o revistă cu materii atât de speciale, să-şi fi găsit cetitori mai numeroşi, sprijinitori mai statornici şi mai calzi. Au fost totuşi câţiva, cărora cu atât mai mult le datoresc recunoştinţă, şi care îmi dau şi acum îndemnul să reîncep publicaţiunea“. Timpul primei reapariţii abia ţinu însă un an, ca să apară volumul al şaptelea în 2 fascicole. De la 1894, urmează iarăşi o întrerupere de opt ani, în care timp Grigore Tocilescu publică o parte din cercetările sale în revista Societăţii „Tinerimea Română". La 1902, revista reapare a doua oară, de astă dată ca organ al Societăţii Istorice Române, instituţiune culturală fundată tot din iniţiativa lui Gr. Tocilescu, la 5 mai 1901. în cursul anilor 1902-1903, Societatea noastră face să apară volumele 8 şi 9 cu 47 clişee şi 1 planşă. Dar în curând, - după ce şi Societatea Istorică Română îşi suspendă activitatea sa din diferite cauze, între care şi boala îndelungată a fostului Preşedinte, regratatul George I. Lahovari, - Revista încetă pent’ru a treia oară. în sfârşit, la 1908, Societatea reluându-şi activitatea reapăru şi Revista, în 1909, ajungând la al 10-lea volum. în acest şir de ani, Grigore Tocilescu, cu toate greutăţile ce a avut de înfruntat, înflăcărat fiind de iubirea trecutului şi de gloria neamului românesc, a luptat şi a lucrat fără preget lăsându-ne această importantă publicaţie, de peste 7000 pagini, la care au colaborat fruntaşii istoriografiei şi filologiei române ca: Mihai Koaălniceanu. Haşdeu. V A. Urechia. Al. Odobescu. Gr. Tocilescu. Episcopul Melchisedec. Papadopol-Calimah. Beldiceanu. Esareu. Al. Xenopol. M. Sutzu. Sbiera. D. Onciul. Al. Lambrior. V.M. Burlă. S, FI. Marian. Dr. Gaster. Gr. Creţu. Lazăr Şăineanu. Ispirescu. G. Dem. Teodorescu. lonescu-Gion şi alţii, fără a mai enumera şi pe colaboratorii mai noi. Acesta este istoricul pe scurt al revistei'1®. Acesta este, de altfel, şi motivul pentru care, pe lângă activitatea şi opera lui Grigore Tocilescu, vom publica cu această ocazie titlurile cuprinse în cele XIII volume ale
