Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Istorie
221 Sibiu, după o conferinţă a doctorului Rónai (1897)1^. Au apărut apoi organizaţii la Cluj (1899), Oradea (1904), Bistriţa etc. La Satu Mare mişcarea avea în frunte pe prim-rabinul Iordan, însumând în 1908, 280 membri. Alte organizaţii au apărut la Sighetu Marmaţiei, Baia Mare, Cărei, Târgu Mureş, Făgăraş, Sfântul Gheorghe şi mai ales Timişoara. în 1913 doi delegaţi transilvăneni au participat la congresul mondial sionost13. Sume importante au fost colectate pentru „fondul naţional“, chemat să faciliteze imigraţia în Palestina19. Mişcarea sionistă s-a pronunţat împotriva asimilaţionismului, deşi emigrarea era văzută ca soluţie pentru evreii din ţările unde egalitatea lor cetăţenească nu a fost legiferată. Baza poziţiei sionismului local a constituit cartea lui loan Rónai, publicată în 1897. Ideile respective au fost propagate de un număr de gazete ca „Ahavat Zion“ din Sighetu Marmaţiei (1908), Erdélyi Zsidó Lapok din Cluj (1910) etc. Apariţia sionismului a fost combătută de asimilaţionişti. Gazeta „Egyenlőség“, răspândită şi în Transilvania replica cu titlul „Nu cerem din noua patrie", lacob Gabel, directorul gimnaziului din Oradea, combătea sionismul de pe poziţii mesianistice - ortodoxe. Rabinii ortodocşi transilvăneni au boicotat chiar şi congresul „Mizraki" (1904), care căuta îmbinarea ortodoxiei cu sionismul. Demersurile rabinului Moise Glasner din Cluj au determinat abia pe la 1910 adeziunea unui mic număr de enoriaşi la această mişcare23 Ar fi greşit însă să credem că, chiar şi asimilaţia maghiară ar fi însemnat, o renunţare totală la identitatea evreiască, fapt contrazis de realizările comunitare pe tărâm cultic, cultural şi filantropic. Izbucnirea primului război mondial a supus şi pe evreii din Transilvania la sacrificii mari. La Satu Mare din cei 277 contribuabili ai comunităţii statusquo până la 1 septembrie 1917, 160 au fost mobilizaţi (58 %). Dintre ei au căzut 9 iar 11 au fost luaţi prizonieri. La Târgu Mureş în cursul războiului din cei 280 mobilizaţi au murit 4821. Au apărut probleme ca asigurarea alimentaţiei rituale a militarilor (în regimentul 13 infanterie 40 % din efectiv erau israeliţi) sau asistenţa refugiaţilor din Bucovina şi Galiţia de groaza atrocităţilor antisemite, comise de trupele ţariste. Acestora s-a adăugat şi refugiaţii din Maramureş şi Ugocea în 1914-15, atinse de ofensiva ţaristă. Nu s-au dat uitării nici coreligionarii prizonieri luaţi din armatele rusă şi română22. După izbucnirea războiului s-a dezvăluit un val antisemit, pretextând că evreii se sustrag în special de la serviciul de pe front, iar excrocheriile furnizorilor armatei au fost atribuite lor. S-au produs agitaţii şi împotriva refugiaţilor. Consiliul municipal Cluj în 1915, a pretins măsuri, mai ales unii nu au avut curajul să se întoarcă la căminele lor, creându-se şi o problemă de perspectivă23. Proteste vehemente au stârnit în 1918, raziile operate la Satu Mare, Sighetu Marmaţiei, Valea lui Mihai, chiar şi în sinagogi în zile de sărbătoare, invocându-se urmărirea dezertorilor şi speculanţilor24. Climatul amintit a determinat tot mai mulţi evrei să se orinteze spre sionism. La Timişoara un rol organizatoric major l-a jucat Alexander Marmorek (1865-1923), mobilizat ca medic militar. Au luat naştere noi organizaţii şi în general a crescut numărul membrilor23. O activitate deosebită s-a conturat în rândurile tineretului la Satu Mare, Sibiu, Timişoara etc. La Sibiu s-au organizat serate pentru militari. S-a intensificat activitatea culturală la Cluj, Timişoara, Lugoj, Beclean etc.23. în aceste condiţii se găsea evreimea din Transilvania în momentul prăbuşirii monarhiei habsburgice şi izbucnirea mişcărilor revoluţionare în ultimele zile ale lunii octombrie 1918. în timp ce în oraşe ca Arad, Oradea, Cluj, şi evreii au aclamat revendicările democratice, în unele locuri situaţia lor a devenit critică. în condiţiile războiului s-a produs o lipsă de mărfuri, agravată şi de discriminarea ţăranilor în distribuirea produselor raţionalizate. Atmosfera tensionată a determinat în unele locuri ca persoana băcanului să se confunde cu
