Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Istorie
Contribuţii cu privire ia biografia lui Samui! Micu-Clain şi Petru Maior Eugen Glück Deşi în cursul perioadei de peste un secol şi jumătate ce s-a scurs de la încheierea prodigioasei activităţi a corifeilor Şcolii Ardelene, s-au scris numeroase studii privitoare la viaţa şi realizările lor, nu au putut fi epuizate toate sursele existente. Printre acestea se numără fondurile de arhivă din Viena, in special cea de la Pazmaneum. La fel, rezerve în acest sens pot fi întâlnite în fondurile bisericeşti catolice din Budapesta şi ale arhivelor de stat. ín acestea din urmă găsim mărturii referitoare la sfârşitul obştesc al lui Samuil Micu- Clain şi Petru Maior. Decesul lui Samui! Micu-Clain a intervenit la Buda în locuinţa lui particulară situată în cartierul Taban în casa cu nr. 549. E! închinase această locuinţă cu un an şi ceva înaintea morţii lui, fiind obligat să părăsească împreună cu personalul de specialitate al tipografiei universitare locuinţa de serviciu ce se situa pe locul actualului palat din Piaţa Szentháromság nr. 6^ în legătură cu decesul dispunem de matricola morţilor din parohia romano-catolică a amintitului cartier Taban Nu este nimic surprinzător în faptul că înregistrarea a avut loc la o parohie de rit latin. Deşi numărul românilor greco-catolici din Buda şi Pesta era în creştere în epoca respectivă, ajungând pe parcurs chiar la majoritate faţă de ortodocşi, ei nu dispuneau de un suport material comparabil cu cel a! macedo-românilor în vederea ridicării unei biserici şi oarohii O ultimă iniţiativă pe la 1860, la fel nu a avut darul să fie materializată. Periodic ou fost slujite liturghii româneşti in câteva biserici. însuşi Samuii Micu-Clain a servit în biserica din Taban chiar în preajma decesului său2. în consecinţă, românii greco-catolici au rămas sub jurisdicţia parohiilor de rit latin, ceea ce a fost confirmat de Vatican în 1907, satisfăcând cererea lor de a nu fi încadraţi în parohia greco-catolică maghiară3 O problemă discutată a fost data exactă a decesului. Matricola amintită nu cuprinde decât data înmormântării Multă vreme a figurat în literatura istorică data de 13 mai 1806, având ca reper relatarea lui Gheorghe Şincai. Deşi el părăsise deja locuinţa prietenului său pe înserate, de la cei care vegheau la căpătâiul lui Samuil Micu-Clain a fost informat că decesul a intervenit pe nesimţite între orele 9 şi 10 seara. în schimb, raportul oficial înaintat Consiliului Locotenenţial de episcopul Marîinus Görgey, vicarul general al arhiepiscopiei de Strigoniu, cu reşedinţa ia Buda, menţionează ziua următoare, ceea ce s-a şi oficializat în legătură cu sistarea salariului4. înmormântarea lui Samuil Micu-Clain a avut loc la 15 mai 1806, şi s-a efectuat cu respectarea rangului său de demnitar cuprins în nomenclatorul Consiliului Locotenenţial. Gheorghe Şincai în relatarea lui a subiiniat că ceremonia s-a derulat cu fast, ceea ce reiese şi din faptul că a fost celebrată de cea mai înaltă faţă bisericească catolică cu reşedinţa în Buda, anume episcopul-vicar Marîinus Görgey, titular de Patera. Tot un act onorific şi totodată o recunoaştere a meritelor lui a constituit, depunerea sicriului în cripta bisericii din Taban. locul de odihnă veşnică fiind atribuit gratuit. Matricola menţionează calitatea lui de presbiter, fără să specifice sta‘utui de călugăr. S-a înregistrai apartenenţa la dieceza Făgăraşului, vârsta de 62 ani, şi fireşte funcţia lui oficială5. Aici e locui să arătăm că mormântul iui Samuil Micu-Clain nu s-a putut identifica. Un eşec în acest sens a suferit în anii 1853-1854, tânărul loan Micu Moldoveanu. Nu este exclus că placa comemorativă a cavoului s-a fărâmiţat datorită zguduirilor suferite de locul respectiv în timpul asediului Budei în primăvara anului 1849. Din cercetările noastre efectuate la
