Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)

Istorie

INTEGRAREA ARMATEI ROMÂNE IN SISTEMUL DE APĂRARE, PRIN MIJLOACE POLITICO-DIPLOMATICE ŞI MILITARE,

A FRONTIEREI DE VEST

CORNEL GRAD

I. Planurile de apărare a frontierei de vest în perioada interbelică

în perioada următoare realizării statului naţional unitar român („România Mare“ —- în mantalul colectiv autohton) ideea strategică generală, concepută şi aplicată de M.St.M. român — luându-se în calcul situaţia politică agitată şi confuză din statele vecine României — era distribuirea echilibrată1 a forţelor în cele 3 zone probabile de operaţii: Est — Rusia Sovietică, fost aliat incomod în războiul proaspăt încheiat; Sud — Bulgaria; Vest — Ungaria, foste adversare militare până la sfârşitul primei mari conflagraţii monchale.

începând din anul 1924, însă, situaţia repartizării forţelor se schimbă, progresiv, în favoarea asigurării prioritare a frontierei de Vest, care se contura ca cea mai ameninţată, datorită intensificării revizionismului maghiar, susţinut iniţial, în surdină, de Germania şi făţiş, cu o intensitate crescândă, de o serie de grupuri de presiune, organizate în diverse asociaţii, ligi etc. simpatizante ale „Ungariei mutilate“ din ţările învingătoare (cu deosebire din Anglia, Italia, SUA):\ Astfel, de la 45 de batalioane, 23 escadroane şi 68 baterii de artilerie, cu un efectiv mobilizabll de 87 957 de oameni, destinate frontierei de Vest în anul 1922, se ajunge,, în 1924, la 73 de batalioane, 28 escadroane şi 111 baterii cu un efectiv mobilizabil de 141 453 oameni3, integrate în Armata a 3-a.

în întreaga perioadă interbelică asigurarea frontierelor de Est, Sud, şi Vest se baza pe concepţia elaborării, la nivelul comandamentului naţional, a unor planuri de campanie cu caracter exclusiv defensiv. Până: în 1931, aceste planuri de campanie prevedeau cooperarea armatei române cu forţele Micii înţelegeri, conform convenţiilor de alianţă, cu men-1 Istoria militară a poporului român, voi. VI, Ed. Militară, Bucureşti, 1989,

p. 120.

2 A. Gociman, România si revizionismul maghiar, Tip. Universul, Bucureşti, 1934, p. 17—124.

3 Arh. M. Ap. N., fond Microfilme, rola P II 1783, C. 402, rola P II 1785, C 175, cf. 1st. militară... p. 120, nota 35.