Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
•224 Carol Karácsonyi 30 niament de 30 km sunt terminate până la satul Adoni, după care se •opresc. După 23 august 1944 se înaintează din nou un proiect de asanare. In anul 1960 „Comitetul Naţional al Apelor“ aprobă proiectul de asanare a Văii Ierului. Încep din nou cartografierile, măsurătorile, luări de probe de sol. In anul 1965 se naşte hotărârea definitivă în vederea executării lucrărilor hidrotehnice pe o suprafaţă de 54 181 de hectare cu exces de umiditate din Valea Ierului. Din acestea 43 000 ha se găsesc în albia propriu-zisă, iar 11 181 ha în albiile afluenţilor (58). Lucrările pe teren sunt începute în anul 1967 cu mari forţe umane şi dotaţii tehnice moderne. In prima fază a lucrărilor de săpare a canalului, statul a investit 68 milioane de lei. Lucrările de hidroamelioraţii vizau două obiective: regularizarea -cursului Ierului şi obţinerea noilor terenuri agricole, în urma asanărilor. Până în anul 1970 a fost terminat canalul principal, cu o lungime de 90 km, precum şi unele amenajări la viitoarele lacuri de acumulare, la: Ghileşti, Andrid, Văşad şi Simian. Canalul principal începe la Eriu- Sâncrai şi urmând vechiul curs al Ierului şi parţial al Crasnei, ocoleşte satele Ghirolt şi Răduleşti, iar în dreptul satelor Ghenci şi Tiream ajunge în valea largă a vechiului curs al Ierului. De aici o ia direcţia S—-E până la satul Diósig, unde trece peste graniţă. Deodată cu canalul principal au fost săpate şi o serie de canale secundare, dintre care cele mai importante se găsesc în albiile pârâurilor Checheţ, Santău şi Moca. Din canalul principal o porţiune de 42 km cade pe teritoriul judeţului Satu Mare, iar lungimea totală a canalelor din această zonă este de 360 km. în judeţul Bihor canalul principal străbate o distanţă de 48 km, iar lungimea totală a canalelor este de 400 km. Cu ocazia amenajării canalului principal a fost mobilizat 139 milioane m3 de pământ. în funcţie de condiţiile staţionale, lăţimea fundului canalului variază între 5—7 m, iar adâncimea lui este de 5—6 m. Pe teritoriul acestui sistem funcţionează 342 de stăvilare mai mari şi mai mici. Pe lângă canalul principal şi cele secundare există o sumedenie de canale colectoare, care drenează pământurile diferitelor cooperative agricole de producţie. Acest sistem de canale asigură eliminarea excesului de umiditate de pe 65 000 ha de teren. Supravegherea sistemului de canale şi curăţirea şanţurilor de vegetaţie, este asigurată de unităţile de resort din Cărei şi Săcueni. In această zonă au mai fost săpate pe parcurs şi unele noi canale de drenaj. Astfel în anul 1979 între Văşad şi Sălacea un şanţ de 14 km, iar în anul 1980, tot în partea bihoreană, un canal lung de 10 km. Atât sistemul de canale cât şi a digurilor, în vara anului 1980, când în zona Ierului a căzut cea mai mare cantitate de precipitaţii (din timpul verii), au funcţionat bine. Astfel în luna iunie s-au înregistrat 500 mm, iar în iulie 230 mm de precipitaţii, ceea ce depăşeşte media generală de 600—650 mm pe an. Cu toate acestea nu s-au înregistrat în zona Ierului nici-un fel de inundaţii. In urma lucrărilor de asanare s-a obţinut o suprafaţă de 13 000 hectare de pământ de calitate a I-a, 17 844 hectare de calitate a Il-a şi 16 000 hectare de calitate a IlI-a (58).
