Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
21 Date istorice 215 dinspre centrul Transilvaniei prin albia fluviului propriu-zis, şi astfel nu prezintă pericol de inundaţie (21). Pentru a opri pătrunderea apelor în zona Mlaştinii Ecedea în timpul inundaţiilor, s-a mai executat şi a treia lucrare şi anume, îndiguirea malului stâng al Someşului, începând de la Cărăşeu şi până dincolo de graniţă (59). Astfel a fost rezolvată problema stăvilirii pătrunderii apelor mai mari în zona Mlaştinii Ecedea. După cum relatează unul dintre ziarele apărute la Cărei, la data de 4 iunie 1896, în zona Mlaştinii Ecedea sunt proiectate următoarele poduri de fier: 1 — pe traseul drumului Cărei—Satu Mare (cu trei deschizături), 2 — pe traseul drumului Domăneşti — Moftinu Mic—Cărei (cu două deschizături), 3 — pe drumul ce porneşte de la Căpleni spre interiorul mlaştinii (cu o deschizătură), 4 — pe drumul ce porneşte de la Cămin spre interiorul mlaştinii (cu o deschizătură), 5 —< pe traseul drumului Berveni—Cămin—Urziceni (cu o deschizătură) (68). Lucrările executate în continuare în zona Mlaştinii Ecedea vizau drenarea apelor acumulate în trecut, precum a celor provenite din precipitaţii şi scurgeri subterane. în acest scop au fost săpate o serie de canale dintre care două ce se găsesc pe teritoriul ţării noastre aveau rol primordial, şi anume: Canalul Crasna Veche (sau a mlaştinii) şi Canalul Răsăritean (sau Keleti). Canalul Crasna Veche (notat cu Nr. II) care are o lungime de 32 km, începe la podul de la Moftinu Mic, trece peste graniţă, iar la punctul terminus este racordat la Someş. Aliniamentul acestuia, în linii mari, urmează vechiul curs al Crasnei. Are o lăţime de 2,5—2,8 m; viteza de scurgere 0,63—0,74 m/sec; cu un debit (între km 0—10) de 1,05 m3 (21). Canalul Răsăritean (Nr. III) cu o lungime totală de 41 km, începe lângă biserica de la Sătmărel şi se varsă în canalul mlaştinii dincolo de graniţă. Traseul canalului urmează în linii mari marginea estică a Mlaştinii Ecedea. In prima parte — între km 0—7 — are un bazin hidrografic de 9,600 ha. Lăţimea canalului este de 2—4,5 m. Pentru a asana apele interne din centrul Mlaştinii Ecedea au fost săpate o serie de canale secundare, care au format o reţea întreagă pe tot cuprinsul teritoriului. Pe cât era posibil în acest scop s-au utilizat vechile cursuri de apă, luând în considerare şi faptul că, întregul bazin are o înclinare generală dinspre sud spre nord (11). Canalele secundare au fost racordate în canalele principale. Apele din zonele inundabile de pe malul stâng al Someşului, respectiv cele a Crasnei au fost conduse prin canale în râurile respective, folosind stăvilare de beton armat (33). în urma acestor lucrări executate în bună parte între anii 1896 şi 1899 (în afară de digul Someşului superior, unde s-au terminat lucrările definitive în anul 1907), Mlaştina Ecedea a fost asanată. Pe parcursul acestor lucrări: au fost mobilizate 11 milioane m3 de pământ; au fost construite 50 de stăvilare de mărimi diferite; 18 poduri de fier peste canalele Crasnei, 2 poduri de fier şi 17 de lemn peste canalul Homorodului, numeroase poduri şi tuburi de beton peste canalele secundare. A fost expropriat şi răscumpărat 2 400 iugăre cadastrale de teren, a fost instalată o linie telefonică cu o lungime totală de 155 km, s-au construit două locuinţe de picheri şi 25 de cantoane, executând totodată şi o serie de măsurători topografice.
