Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
5 Date istorice 199 în partea vestică a teritoriului se găsesc şi importante rezerve de ape hipertermale (64). Calamităţile naturale produse de viituri, în trecut erau destul de frecvente în această regiune. Timpul a şters multe dintre urmele acestor inundaţii, în special a celor petrecute cu secole în urmă. Există însă nişte observaţii făcute pe teren, care ne îndreptăţesc să afirmăm că, fundaţiile de odinioară au lăsat amprente în viaţa aşezărilor acestor meleaguri încă din antichitate. Astfel pe teritoriul comunei Căuaş, pe o ridicătură din zona Ierului numită „Insulă“, există un strat subţire dar foarte bogat în vestigii ale epocii bronzului. Viaţa aşezării era de scurtă durată, fiind — cum atestă observaţiile de teren — a fost întreruptă brusc de creşterea cotei nivelului apelor. în aşezarea dacilor liberi de la Medieşu Aurit, în secţiunea a IV-a, în stratul de cultură se intercalează o depunere de mâl, care s-a aşternut în urma unei inundaţii a pârâului Racta, ce curgea prin apropiere (25). în documentele medievale găsim unele referiri indirecte la inundaţiile petrecute în zonă. într-un document datat din anul 1406, în hotarul satului Nisipeni este amintit un loc, care se pare că era o staţiune de refugiu în timpul creşterii nivelului apelor (59). în dispariţia unor sate medievale, cum erau cele din hotarul localităţilor Doba, Oar, Urziceni etc., se pare că un rol primordial au avut-o inundaţiile repetate. Din această cauză unele sate s-au mutat din locul vetrei lor iniţiale. Astfel, Oarul „spălat de Someş în secolul al XVII-lea“ (59), Potăul în repetate rânduri, Doba şi Moftinu Mic de două ori; cea din urmă ultima dată între anii 1884—1886. începând cu secolul al XVII-lea avem date mai amănunţite asupra unor calamităţi cauzate de viituri. O scurtă prezentare a unor inundaţii o redăm în ordinea cronologică. 1613 — Inundaţii în zona Tisei şi a altori râuri din această regiune (59). 1655 — Apele ieşite din albiile lor au spălat şi au distrus mari suprafeţe de pământ şi în comitatul Satu Mare (30). 1740—41 — în iarna aniilor menţionaţi, timp de trei săptămâni, 2/3 din oraşul Satu Mare a fost inundat. Despre pagubele cauzate în anul 1741 a fost înaintată o situaţie către Parlament (59). 1780 — în cursul lunii ianuarie apele revărsate în zona oraşelor Satu Mare şi Baia Mare, au distrus podurile, au transportat şi au depus în albiile râurilor mari cantităţi de lemne. în luna martie a avut loc o nouă inundaţie. Populaţia s-a refugiat pe acoperişul caselor şi pe arbori, de unde a fost salvată cu ajutorul bărcilor (60). 1784 — Primăvara, în zona Mlaştinii Ecedea, apele mari au inundat lucrările executate pentru drenare, intrând totodată şi în unele localităţi (21). 1792 — Inundaţie în zona râului Someş (28). începutul secolului al XIX-lea — Revărsări în zona Tainei, la Oraşu Nou (70). 1816—17 — După o inundaţie a Someşului, urmată de o secetă excesivă, oraşul Satu Mare a rămas fără provizii de alimente. Suferinţele cauzate de această foamete, care avea şi numeroase victime, au fost
