Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Arheologie
5 61 — Fragment dintr-o cană, ornamentat cu linii incizate în maniera culturii Coţofeni (fig. 8/1), — Fragmente din diferite castroane tronconice (fig. 6/10; 7/7), — Oale mici (fig. 6/9; 7/4), — Fragmente din castroane ornamentate cu motive tip Baden (fig. 7/3). — Fragmente din vase de provizii cu buza uşor evazată, ornamentate cu incizii în reţea şi cu proeminenţe verticale (fig. 7/1—2), — Fragment de vas ornamentat cu o proeminenţă tubulară şi cu caneluri (fig. 7/6), — Fragmente de fusaiolă (fig. 7/8, 10), — Fragment dintr-un topor de piatră, perforat (fig. 7/9). Din hotarul localităţii Ghenci provin materiale arheologice variate care se incadrează în epoci diferite. Groapa nr. 2/1986 (fig. 1/1) de la „Lutărie“ (F) pe baza ceramicii se încadrează în Hallstatt-ul târziu (Ha. D2). Ceramica lucrată cu mâna şi cu roata olarului are analogii de la Sanislău-Nisipărie10 11, Cămin — Malul Crasnei11, Moftinu Mic — Pe deal12. Din această groapă se cunosc mai multe tipuri de castroane lucrate la roată, care au ca prototipuri, diferite variante ale castronului lucrat cu mâna (Tipul B!—Bs — Sanislău). In special acest complex, dar şi celelalte descoperiri provenite din aşezări ne arată că ceramica aşezărilor este mai variată ca formă ca cea cunoscută din necropolele hallstattiene târzii aparţinând culturii Vekerzuk13. Placa din os, arcuită şi perforată (fig. 1/3) nu are analogii în descoperirile hallstattiene târzii din nord-vestul ţării noastre şi nici din aria de răspândire a culturii Vekerzug14. în ansamblul lor descoperirile hallstattiene de la Ghenci-Lutărie au aspecte mai recente faţă de necropola de la Sanislău, fiind specifice mai mult pentru sec. IV î. Ch. Groapa nr. 1/1986 se încadrează în epoca feudalismului timpuriu. Vasele de tip borcan lucrate cu mâna au analogii de la Dodeşti—Vaslui15, Botoşana—Suceava16 încadrate cronologic în sec. VII—VIII e.n. Castronul de culoare cenuşie lucrat la roată este neobişnuit pentru zona noastră, prezintă o influenţă sudică, având analogii de la Sucidava17 (fig. 9/3). Ulciorul amforoidal (fig 9/1) probabil este tot de influenţă sudică, romano-bizantină, având analogii de la Blandiana18, Sultana19. 1U I. Németi, Dacia, N.S. 26, 1982, fig. 3. 11 Idem, ActaMP, 8, 1984, fig. 3/1—4; 4/1—8. 12 Idem, StCom Satu Mare, VII—VIII (1986—1987), fig. 20/1—11. 13 Idem, SCIVA, 39, 2, 1988, p. 91, fig. 1—5. 14 Jan Chochorowski, Die Vekerzug-Kultur, Krakow, 1985, p. 7—162. 15 Dan Gh. Teodor, Continuitatea populaţiei autohtone la est de Carpaţi în secolele VI—XI e.n., Iaşi, 1984, fig. 15/1, 17/3, 6.’ 16 Idem, Civilizaţia romanică la est de Carpaţi în secolele V—Vil e.n. Bucureşti, 1984, fig. 32/1, 4; 38/1—7; 39/1—5. 11 Idem, Romanitatea Carpato-dunăreană şi Bizanţul în veacurile V—XI e.n. Iaşi, 1981, fig. 2/11. 18 Gh. Anghel, H. Ciugudean, Anulum, 24, 1987, fig. 3/1—5. 18 Bucur Mitrea, Dacia, N.S., 32, 1—2, 1988, pl. 2/1—M 14; 15/1—M. 127.