Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Arheologie
46 6 VI. Descoperiri arheologice vechi româneşti (Pl. XVI) In caseta deschisă între cele două secţiuni (S—I şi S—II), sub nivelul unei locuinţe feudale timpurii, a putut fi surprinsă, deşi era distrusă de aceasta şi de stâlpii unui fost solariu modern, o locuinţă patrulateră (4,65 mX4 m), cu marginile rotunjite, cu acoperişul (în două sau patru ape) cu şarpantă de lemn şi învelitoare din şindrilă, stuf sau paie. S-a mai păstrat şi un fragment din vatra de foc lutuită. Din inventar s-au păstrat fragmente ceramice lucrate la roată, din pastă nisipoasă, în maniera ceramicii vechi româneşti, ornamentate cu striuri şi benzi de linii simple şi în val, ce permit datarea locuinţei în sec. VIII, începutul sec. IX e.n. şi atribuirea ei populaţiei româneşti.17 Inventarul păstrat al locuinţei este modest, tipic pentru locuinţele ce au fost folosite îndelungat, nu au fost părăsite forţat şi în grabă, ci din motive biologice, omeneşti — bătrâneţe, mutare în altă locuinţă, când întreg inventarul folosibil sau refolosibil este moştenit, luat sau mutat. VII. Descoperiri arheologice feudale timpurii (PI. XVIII—XXI) 1. Locuinţa patrulateră. La capătul secţiunii (S—I) a fost descoperită o locuinţă patrulateră (3,60 m X 3,20 m), cu acoperişul în două ape, cu şarpantă de lemn şi învelitoare uşoară, din şindrilă, stuf sau paie. Are instalaţia de foc bine păstrată — cu cuptor de piatră, lucrat deci din bucăţi de gresie, aşezat în colţul de nord-est al încăperii. Inventarul păstrat al locuinţei este modest: ceramică lucrată la roată (sunt şi câteva fragmente de la un vas lucrat cu mâna), din pastă nisipoasă de culoare negricioasă sau cărămizie, ornamentată cu benzi de linii rare, striuri (unele până la fundul vasului); două prâsnele de fus, fragmente de fier provenind de la unelte şi ustensile mici, şi un pandantiv globular de bronz. Nu s-a descoperit nici un fragment de cazan de lut. Inventarul permite datarea locuinţei în sec. XI—XII, iar ceramica aparţine populaţiei autohtone româneşti. Ceramică analoagă, datată în sec. XII—XIII a fost descoperită de R. Popa în aşezarea monahală românească ortodoxă de la Voivozi18, jud. Bihor, unde, însă, au fost descoperite şi cazane de lut. Menţionăm că în locuinţa de la Biharea nu s-a descoperit nici un fragment de cazan de lut. 2. Locuinţă patrulateră. Peste locuinţa datând din sec. VII—IX e.n. s-a descoperit, imediat sub solul vegetal, pata unei alte locuinţe (lungă de 9 m şi lată de 4 m, două locuinţe, locuinţă cu două încăperi sau o refacere a locuinţei, fapt ce nu a putut fi clar constatat din cauza condiţiilor precare în care s-a păstrat), de formă patrulateră cu colţurile rotunjite. S-au găsit şi două resturi de vetre de foc (unâ centrată în partea de sud a primei încăperi şi a doua în capătul de nord a celei de a • •17 D. Gh. Teodor, Teritoriul est-carpatic in veacurile V—XI e.n. Contribuţii arheologice şi istorice la problema formării poporului român, Buc., 1978, fig. 52—57; idem, Continuitatea populaţiei autohtone la est de Carpaţi in secolele VI—XI e.n., Iaşi, 1984, p. 49—107; E. Zaharia, Populaţia românească in Transilvania in secolele VII—VIII, Buc., 1977, fig. 20—21; M. Comşa, Cultura materială veche românească, Buc., 1978, pl. XVI—XVII; S. Dumitraşcu, Ceramică românească descoperită in Crişana (sec. VIII—XI), în Crisia, VIII, 1978, fig. 1—8. la R. Popa, D. Căpăţână, A. Lukács, Cercetările arheologice de la Voivozi, Contribuţii la istoria Bihorului in secolele XII—XV, în Crisia, XVII, Oradea, 1987, p. 61—105, fig. 10—12.
