Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Arheologie
3 43 în urma activităţilor antropogene (gunoi de grajd, paie, în condiţiile amenajării de răsadniţe, solarii şi culturi horticole). Se marca în lutul galben-argilos, galben-roşcat nederanjat, o groapă cilindrică (0 1,20—1,15 m), cu pereţii drepţi, tăiaţi în lutul virgin, care să adâncea până la 0,94—1 m de la actualul nivel de călcare, indicând de fapt camera de ardere, partea principală a cuptorului. Spre sud, din camera de ardere pornea un canal de joc, semisferic lat de 0,43 m şi înalt de 0,34 m, şi care, şi acesta, fusese tăiat, scobit, în lutul galben virgin şi mai păstra, ca şi pereţii camerei de ardere, pojghiţa roşie, cărămizie, a lutului, care fusese arsă. Urmele de foc se păstrau în mod clar. Canalul de foc, semisferic deci, cu vatra de 0,43 m şi înălţimea de 0,34 m, uşor teşit, era lung de 1,75—2 m (o parte dinspre gropile de deservire era ruptă în vechime). In teren avea orientarea oblică deoarece să lăsa în jos, de la 0,95 m la 1,25—1,30 m, de la nord spre sud, în groapa de deservire. La capătul sudic, în groapa de deservire, canalul de foc avea vatra de 0,50 m şi înălţimea de 0,42 m. Groapa de deservire era dublă sau mai exact era o groapă lobată, prima parte, cea dinspre canal avea 0 de 1—1,25 m, iar cea de a doua, spre sud, în continuare, de 1,50—2 m. Groapa de deservire era neregulată, cu pereţii prăbuşiţi. Prima parte, până la prag se adâncea până la 1,26 m iar a doua până la 1,38 m, de la nivelul actual de călcare. între ele se afla un prag care le marca, împreună cu diferenţa de adâncime (10—* 12 cm). (Pl. X) Inventarul. Atât în camera de foc, la capătul dinspre groapa de deservire al canalului de foc, în groapa (respectiv gropile) de deservire s-au găsit lupe de fier, zgură de fier şi ceramică, răspândite în pământul de umplutură. (Pl. XI—XV) Ceramica descoperită e lucrată cu mâna din pastă .poroasă, ornamentată cu brâuri alveolare, unele fragmente având alveole pe buze, şi, la roată, din pastă cenuşie şi cărămizie. Câteva funduri au inel de susţinere (funduri inelare). Deasupra cuptorului se pare că a fost aşezat, spre sud, deci deasupra camerei de ardere şi a gropilor de deservire, un acoperiş, cum par a indica urmele de construcţie, pata de pământ negru de sub solul vegetal şi două gropi de stâlpi, aşezate de o parte şi de alta a camerii de ardere (la 0,50 m distanţă spre est şi vest). Lupele de fier şi zgura ne îndeamnă, la primul contact din teren cu descoperirea, să ne gândim la un cuptor de redus minereul. Ceramica descoperită ar putea indica un cuptor de ars vase. în ambele variante, după stratul subţire de ardere, ni se indică că această instalaţie nu a fost folosită intens sau timp îndelungat. E interesant de semnalat, că nu apare, în cazul în care era utilizat pentru ars vase, placa perforată pe care să fie aşezată olăria. Nu trebuie să uităm că atât în antichitate cât şi în epoca modernă, mai ales în atelierele ţărăneşti de ars vase, există analogii etnografice actuale de cuptoare tronconice în care vasele se clădeau direct în camera de ardere. Rămâne ca descoperirile viitoare să precizeze şi destinaţia acestui interesant cuptor de meşteşugar, construit deci cu multă pricepere. N-ar
