Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Ştiinţele naturii
334 4 Fig. 3. Pârâul Tur în Munţii Gutâiului. mai abundentă este perioada lunii mai—iunie. Cantităţile mari peste 24 de ore sunt destul de frecvente şi importante în privinţa debitelor mari, din cauza cărora râul iese din albia minoră (3—6 mai 1983). Numărul zilelor cu precipitaţie în medie 140 de zile. Descrierea reţelei hidrografice Densitatea reţelei hidrografice este de 2 ori mai mare decât media generală a ţării, 1,05 km/km2 (media ţării 0,5 km/km2) în zona muntoasă-piemontană 1,8—0,8 km/km2, în Depresiunea Oaşului 0,8—0,5 km/ km2, pe câmpie 0,3 km/km2. Turul izvoreşte de pe versantul vestic al munţilor Gutâiului de sub vârful Buiana, la înălţimea de 950 m, are o direcţie vestică, nord-vestică. Lungimea totală 100 km, din care 70 km pe teritoriul ţării noastre. Până la poarta Călineşti are un debit mic, dar după preluarea Valea Rea şi Valea Albă creşte simţitor şi intră în lacul de acumulare Călineşti, străbate câmpia şi pe teritoriul Ungariei printr-un canal artificial (11,5 km) se varsă în Tisa. • Repartizarea afluenţilor este destul de simetrică: Afluenţii de ordinul I sunt: Valea Rea, Taina, Turţ, Racta, Egherul, Palad; Afluenţii de ordinul II sunt: Lechincioara, Valea Albă, Egherul Mare, Sar. Valea Rea: pe partea dreaptă soseşte în albia Turului, pârâul Valea Rea care izvoreşte din versantul nordic al vârfului Buiana, părăsind Munţii Gutâiului străbate Depresiunea Oaşului. Preia pârâul Mesteacănul, Şălătrucul şi Cireşul din munţi, iar pârâul Târşolţ, Lechincioara,
