Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)

Ştiinţele naturii

BAZINUL HIDROGRAFIC TUR

Caracterizarea hidrologică generală

FAZEKAS LÓRANiD

1. Condiţiile fizico-geografice ale bazinului hidrografic al râului Tur

Bazinul hidrografic Tur este situat în partea nord-vestică a ţării noastre în judeţul Satu Mare. Este primul afluent de ordinul I. al râului Tisa care soseşte din spre sud-est prin Câmpia de Vest din România. Bazinul râului se află cuprins, pe direcţia SE-NV, între paralele de 47°, 46'—48°,05' latitudinea nordică şi între meridianele de 22° 52'—23° 37' longitudinea estică, fiind cuprins între bazinele hidrografice ale râului Săpînţa, Someş şi Batar. Intre aceste limite, bazinul Tur totalizează o suprafaţă de 1 241 km2 din care pe teritoriul ţării noastre 1 210 km2. Lungimea cumpănei de apă este de 151 km, care înconjură un teritoriu cu forma de pară, simetrică. Lungimea maximă a bazinului 54 km, iar lăţimea maximă 31 km. în ceea ce priveşte altitudinea, zona montană variază între 900—1200 m. iar la locul de vărsare în Tisa al râului Tur altitudinea este de 115 m. Deci scăderea absolută este 875 m. Altitudinea medie până la satul Turulung 370 m.

2. Factori care influenţează scurgerea

Relieful: Se compune din 3 mari unităţi geomorfologice şi anume: zona muntoasă: Munţii Oaş-Gutâi, Zona depresiunilor: Depresiunea Oaşului şi Depresiunea Turţ, şi zona de câmpie: partea nordică a Câmpiei de Vest. Din suprafaţa bazinului 35o/0 cuprinde zona de munte şi restul 650/0 revine pe zonele de câmpie şi depresiuni.

In evoluţia palegeografică a bazinului distingem 6 epoci în cadrul cărora teritoriul, alternativ era ori pământ uscat, ori acoperit cu apă. In faza elveţiană datorită mişcării stirice în vederea formării munţilor au luat fiinţă lanţurile de munţi: Munţii Rodnei, Munţii Ţibleşului, Munţii Gutâiului, care la sfârşitul erei vor avea loc acţiuni vulcanice prin care au luat naşterea Munţii Oaşului şi o parte din Munţii Gutâiului.

Consecutiv acestei acţiuni, suprafaţa este inundată din nou, urmată de mişcările epirogenetice ajungând în felul acestea în epoca levantină, la naşterea pământului uscat. Apa se retrage chiar şi din depresiuni şi astfel se începe formarea reliefului actual al bazinului de recepţie.