Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Artă
316 2 numărând astăzi peste 2 500 de piese, profilul secţiei orientându-se în prezent spre formarea unei colecţii de artă în primul rând cu specific zonal. In ceea ce priveşte donaţiile, ele au rămas tot sporadice limitându-se la una, două lucrări oferite de artiştii plastici contemporani din oraş. Prima donaţie cu o structură bine definită, omogenă, expozabilă în orice moment, care a îmbogăţit considerabil patrimoniul artistic al secţiei, a fost făcută de graficianul Paul Erdős (1916—1987) în toamna anului 1986. Ea cuprinde un număr de 20 de desene în tuş, aparţinând graficii de şevalet, datând din anii de creaţie 1978—1981, participante în marea lor majoritate la diferite expoziţii naţionale şi internaţionale, reprezentând totodată o perioadă deosebit de fecundă şi valoroasă pentru moştenirea artistică a lui Erdős. S-a născut la 2 noiembrie 1916 la Hurezul Mare (jud. Satu Mare), într-o familie de intelectuali, mama ziaristă, tatăl jurist. Mama sa, Reismann Irma, cunoscută publicistă din Transilvania perioadei interbelice, descoperă talentul deosebit pentru desen al copilului. îl duce la vestitul centru artistic de la Baia Mare, unde tânărul Erdős devine elevul lui Thorma János, Krizsán János apoi Mikola András. în lucrarea lui Réti István despre centrul artistic de la Baia Mare1, îl găsim pe tânărul Erdős în promoţia anului 1931, alături de Agrikola Lidia, Katz Márton, Waldemar Mattis Teusch, Pittner Oliver, Thorma Jánosné şi alţii. La vârsta de 15 ani i se deschide prima expoziţie la Satu Mare, unde tânărul artist expune lucrări de pictură şi grafică. însoţit de mama sa, Erdős pleacă la Budapesta unde devine elevul cunoscutului pictor Molnár C. Pál, de dare îl va lega o adâncă prietenie, întreruptă de moartea bătrânului maestru survenită în anul 1981. în acest sens stă mărturie o corespondenţă bogată între cei doi artişti. în anul 1938 intelectualitatea oraşului Satu Mare îi oferă posibilitatea de studii în străinătate prin intermediul unei burse, astfel că Erdős pleacă în Franţa şi Italia. Expune la o galerie particulară la Paris, participă la Salonul Oficial de la Budapesta, publică mai multe mape de gravuri şi desene. Practică paralel pictura şi desenul necristalizându-şi încă drumul. Dar şi în viaţa lui Erdős, ca de altfel în viaţa multora, intervine cu brutalitate războiul. La numai 22 de ani, destinul i-a hărăzit să tră, iască zguduitoarele experienţe umane din şapte lagăre de exterminare, printre oare Auschwitzul, unde îşi pierde întreaga familie, ... „ieşind din ele purificat şi luminos, — cum nota despre acest moment Ion Frunzetti •—< mai om decât fusese înainte de a le fi încercat tăişul dureros, mai apropiat de semenii umani şi de durerile şi aspiraţiile lor, înalte şi adânci. Esenţa unei umanităţi care şă nu mai permită vreodată în istoria omenirii dezumanizarea, este idealul etic şi artistic totodată al politicii care-a făcut din Erdős un luptător pentru omenie, pentru adevăr, bine şi frumos“1 2. 1 Réti István, A nagybányai művésztelep, Budapest, 1954, pag. 340. 2 Frunzetii, Ion, Un artist, în catalogul Expoziţiei retrospective Paul Erdős, Grafică, Bucureşti, 1976.
