Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Artă
300 4 cultural sau unor critici literari. Aceştia din urmă păcătuiau, atunci şi acum, prin verbozitate şi lirism condescendent. în cazul provinciei trebuie avut în vedere că artiştii recenzaţi sunt autohtoni, din alte oraşe ale regiunii şi arareori din Capitală. Cu foarte puţine excepţii, din Bucureşti nu vin marii maeştrii. Şi atunci se impune o adaptare la situaţie. Critica de artă provincială nu şi-a propus să construiască mituri şi să dialogheze cu Europa, ci, mai cuminte, şi-a dorit să facă evenimentul artistic, atât cât i-a permis personalitatea creatorului şi tradiţia mediului ambiant, cognoscibil simplului cetăţean. Acest deziderat e cu atât mai evident la Satu Mare care din punct de vedere cultural are o situaţie intermediară între Zalău, de exemplu, unde mişcarea artistică e cvasiinexistentă şi Cluj spre care converg forţele artistice ale Ardealului, fie pentru a se fixa solid, fie ca o etapă necesară în exodul mult visat către Capitală. Secţiunea „Cronica de expoziţie“ o vom comprima în trei registre ce se susţin cu prisosinţă. Metodologic vom distinge în cadrul fiecăruia, pe de o parte analizele globale ale expoziţiilor colective, iar pe de alta, în continuare, analizele expoziţiilor individuale. Cum e şi firesc rubrica reţine şi ne transmite, intermediat, pulsul plastic local. Putem, schematic, să ne reprezentăm viaţa artistică din Satu Mare dominată de personalitatea lui Aurel Popp, căruia i se adaugă Andrei Littecki şi tânăra speranţă aflată pe calea afirmării în deceniul patru, Paul Erdős. Expoziţiile colective ale pictorilor sătmăreni din 192614 şi 193315 reţin ca nume comune ambelor pe Gh. Zolnay şi Toth, portretişti prin excelenţă. în prima expoziţie mai participă soţii Littecki şi Epamimonda Boca, iar în 1933 sculptorul Al. Sarkady şi tânărul pictor Al. Mohi. Nu se fac referiri la lucrările expuse, la tehnică, la filiaţii. Cu totul alta este situaţia expoziţiei din 193816. Recenzată de Octavian Ruleanu, intelectual cu certe calităţi teoretice şi bagaj noţional de profil, manifestarea îi permite să realizeze penetrante portretizări ale artiştilor ce expun: „întâiul, în ordinea aşezării este d. Erdős E. Paul ... un modernist. . . Linia d-lui Erdős tinde spre portretistică . . . Desenele d-sale reprezintă feminitatea în ceea ce are ea mai expresiv“ Aurel Haiduc expune acuarelă fiind încă într-o fază de căutări, I se indică o posibilă investigare a luminozităţii peisajului românesc. în aceiaşi tehnică se produc şi ceilalţi artişti: Ion Rentea, Inci Szabados şi Lola Szathmary, cu specificarea că cele mai bune realizări le are Rentea, apreciat şi pentru grafica de la gazeta „Afirmarea“. Acelaşi artist, sus menţionat, este recenzat pentru expoziţia sa din decembrie 193617. Elev al maestrului Damian şi emul local al lui Aurel Popp, el este apreciat pentru desenul în acuarelă şi grafică unde are realizări notabile. Artistul denotă înclinaţii deosebite pentru acuarela expresionistă şi pentru mediul de inspiraţie al Maramureşului. 14 Expoziţii, în SATU MARE, VIII, nr. 80/26 decembrie 1926, p. 5. 15 Ep. BOCA — Expoziţia colectivă a pictorilor sătmăreni ín sala „Cecil“ idem, XV, nr. 35/10 decembrie 1933, p. 4. IIJ Oct., RULEANU — Expoziţia tinerilor pictori sătmăreni, în CONŞTIINŢA ROMANA, I, nr. 260/28 decembrie 1938, p. 2—3. 17 Pictorul loan Rentea, în GAZETA PENTRU AFIRMARE ROMÂNESCA, II, nr. 284/24 decembrie 1936, p. 8.
