Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)

Arheologie

AŞEZAREA DACICĂ ÎNTĂRITĂ DE LA CUŞMED (COM. ATID, JUD. HARGHITA)

GÉZA FERENCZI — ISTVÁN FERENC ZI

Părţile de nord-vest ale judeţului Harghita, între care şi mica depresiune erozională de la Atid, sunt relativ puţin cunoscute din punct de vedere arheologic. De pe teritoriul comunei administrative Atid (compusă din satele Crişeni, Cuşmed şi Şiclod, în afara centrului comunei, suprafaţa căreia coincide aproape perfect cu bazinul hidrografic superior al apei Cuşmedului) până acum nu au fost semnalate urme din a doua vârstă a fierului. Nici în monografia cunoscută asupra ceramicii dacice — cea mai atotcuprinzătoare la ora actuală — nu este menţionată nici o descoperire de acest gen1. Conform relatării mult folositului Repertoriu arheologic al Transilvaniei (cu multe greşeli, erori şi lipsuri)1 2, pe teritoriul localităţii Atid s-ar fi găsit o imitaţie „barbară“ a tetradrahmei lui Filip al II-lea3.

Umblând şi pe aceste meleaguri, autorul din a doua jumătate a secolului trecut al monografiei asupra Secuimii, Balázs Orbán aminteşte, între altele, partea de hotar „Barátdülö“. (Porţiunea de hotar al monahului) de pe teritoriul satului Cuşmed4, o înălţime în vârful căreia se pot vedea gropi, urme de şanţuri şi ruine de edificiu. Iată ce scria textual marele monografist: ,, ... La nord-est de Cuşmed se ridică un: deal specific, de gresie. Pe spinarea acestuia, mărginită de prăpăstii, şi pe latura ei abruptă duce o cărare spre [satul] Şiclod, o posibilitate de comunicaţie pe care numai acel popor de munte poate s-o folosească fără pericol, care nu cunoaşte ameţeala. Acest deal este numit „Barátdülö“, deoarece, conform tradiţiei, călugării aici au avut prima mănăstire întărită, mutându-se abia mai târziu în sat. Pe platoul înclinat spre sud-vest al dealului se şi văd gropile adânci, şanţurile şi nişte urme obscure ale unei clădiri. Iar pe latura sudică a acestui deal, se vede o peşteră dăl-1 I. H. Crişan, Ceramica daco-getică cu specială privire la Transilvania, în Biblioteca Muzeelor, Bucureşti, 1969, cf. Catalogul localităţilor cu ceramică protodacică şi dacică din Transilvania, p. 251—280.

2 M. Roska, Erdély régészeti repertóriuma. I. Őskor. — Thesaurus antiquitatum Transsilvanicarum. Tom. I. Praehistorica, Kolozsvár, 1942, p, 79, nr. 39.

3 In Jahrbuch der k. u. k. Central — Commission zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmale, I, 1856, p. 19; C. Preda, Monedele geto-dacilor, în Biblioteca archeologică, XIX, Bucureşti, 1973, p. 433, nr. 3; I. Winkler, O mincich dakű a getű, în Numismaticky Sbornik, Praha, V, 1958, p. 25, nr. 10. Moneda s-ar fi ajuns în Muzeul judeţean Covasna — Sf. Gheorghe.

4 A Székelyföld leírása történelmi, régészeti, terme szetrajzi és népismereti szempontból, voi. I, Pest, 1868, p. 141.