Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Artă
278 26 O inovaţie rămâne în vigoare —• conform legilor evoluţiei, în cursul civilizaţiei — când se îmbunătăţeşte eficienţa, depăşitul se perimează. Th. S. Kuhn scrie: „ştiinţa îşi desfiinţează trecutul său... contrar artei0. . . (46.386). Arta este independentă de la utilitate, nu este condusă de „nevoi materiale“ ci de scopuri estetice, autonome, dar au nevoie de unelte tehnice dezvoltate cu care pot fi realizate. Deşi tehnica evoluează nu se perimează, toate metodele vechi sunt folosite în cursul execuţiei tabloului în fazele mai simple, la fel cum a stabilit şcoala de psiho-genetieă franceză (H. Walion, I. P. Piaget), învăţarea gândirii la copii şi la primitivi preceda experienţa activităţii, unde ontogeneza repetă fazele principale ale filogenezei (47.29.39). Inovaţiile tonale ale muzicji nu se perimează, evoluţia nu se distruge cum se face în ştiinţa (42.11.343). Este cert că în cursul istoriei arhitecturii şi picturii, rezultatele evoluţiei tehnice nu se perimează, rămân în folosinţă paralel cu sistemele de beton armat şi materialele şi sistemele de construcţie mai simple, mai ieftine, de ex. în Africa şi Indonezia este mai preferabil lemnul şi chirpiciul. Pe lângă pictura de ulei şi azi folosim toate celelalte tehnici mai simple de ex. în China acuarela a ajuns la un nivel superior. In continuare schiţez scurta istorie a evoluţiei tehnicii, picturii — conform unor legi similare cu cea al arhitecturii —■ începând de la realismul magic, trecând peste diferitele etape ale renaşterilor laice în ce fel au ajuns până la realismul burghez şi la criza ei actuală, optimizând continuu uneltele şi metodele de pictură, înlătură limitele celor vechi. A identificat acest rol, Diderot (48.289) şi a stimulat inovaţia, care dă posibilitate înfăptuirii unor stiluri noi, realiste la greci şi la burghezie. în arta rupestră omul epocii de piatră putea desena numai linii de contur, pentru că dalta sa ascuţită şi mai aspră decât peretele, era limitată la această unilateralitate. Unealta a introdus desenul în contur, ceea ce nu exista în natură. Uneltele de desen au fost perfecţionate până azi, fiind folosite la desen, gravură şi relief. Trecerea la pictură este înlesnită de o nouă unealtă şi anume cretele (pastelul natural de orice culoare) care este mai moale jdecât peretele pe care este frecat cu latura, pictează suprafaţa, iar cu vârful desenează linii, eliminând limita uneltei vechi, a progresat şi a înlesnit cu această unealtă realizarea realismului magic la apogeul picturilor din Lascaux, cu efecte „impresioniste“, picturale, care îl animă. Este întâmplător că în unele grote ascunse s-au păstrat până azi, pentru că simt foarte perisabile, se şterg, putrezesc şi toate acestea le limitează. Culorile de clei folosite la Tassili cu ajutorul pensulei, pictează cu muchia suprafeţe, iar cu vârful linia, culoarea fluidă, dizolvată cu apă, care după uscarea ei se fixează, eliminând desprinderea cretelor. Limita culorilor de clei solubile a apărut la reumezirea straturilor de culori uscate —• chiar şi umezeala climei — le afectează. Păstrarea lor era posibilă numai în zone geografice foarte uscate a Egiptului; în Europa şi China, unde sunt ferite de umezeală. Solubilitatea la reumezirea straturilor este cauza limitării acesteia la pictare fără modelaj, într-o epocă când relieful „modelat“ era vopsit în culori. Pentru clima umedă au fost inventate culorile de var, care poate fi lucrate numai în stare umedă pentrucă pictat pe un strat uscat se cojeşte, stratul de culoare uscată este insolubilă la reumezire. A fost folosit pe insulele egeene, peninsula greacă, India, China şi Italia începând cu metode simple fără
