Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)

Artă

19

271

tivitatea“ în viaţa economică, astfel îl citează Marx (23.1.343/; /20.V. cap. 370 c). Consideră că goana după îmbogăţire corupte cinstea meseriaşului, încât propune limitarea ei de către lege. Aristocraţii activau în ştiinţă şi în artă numai ca „amatori“ (iubitori) „filo sofia“ (Pitagora) şi „Filo mousos“ (Menandros), dar nu au izbutit să elimine profesionalismul din învăţământ. Consideră că evoluţia artelor este obligatorie numai profesioniştilor; amatori de ex. în muzică şi pictură pot fi ataşaţi la maeştrii vechi. Astfel în şcolile ateniene, învăţământul muzical conservator a ajuns în conflict cu progresele, a fost eliminat şi înlocuit cu desen. Aristotel a acceptat rezultatele realiste ale profesioniştilor contemporani, formulând teoria „mimnezis“-ului unde defineşte imitarea naturii, ferindu-1 de a fi o copie naturalistă, dacă se caută „verosimilul“ (24. cap. 1451 b. 10) „...întâmplări care ar putea să se petreacă... povesteşte mai mult ceeace e general“. (24. cap. 1451 b. 5) frumosul ideal. Vitruviu criticând irealitatea unor ficţiuni în peisagistică contemporană, care prezintă antablamente grele pe nişte stâlpi excesiv de slabe, le consideră false şi dăunătoare, pentru că contravin „dreptatea“, realului. Contemporanul său scriitorul anonim amintit consideră că decăderea este generală. în sec. I. al erei noastre numeroşi scriitori romani (Plinius, Lucreţiu, Cicero, Vitruviu, Quintilian) definesc optimizarea în progresul artei vechi datorită „ ... întrecerii maestrului de către elev“ teorie preluată — cum am amintit — de la Platon. Xenocrate a descris astfel istoria picturii greceşti — citat de către Pliniu — inşirând inovaţiile lor tehnice. A mai scris astfel şi Apolodoros în sec. II. i.e.n. despre evoluţia artei, iar Arhimede despre a ştiinţei.

Libertatea conştiinţei, dreptul la egalitate antisclavagistă şi limitarea intereselor materiale, al apostolilor în creştinism a fost o moştenire a dreptului natural şi etica greacă. Legile lui Iustinian au coordonat legile romane cu cele ebraice, a bibliei şi talmudului, recunoscând funcţia socială a proprietăţii. Meseriile sunt organizate în corporaţii legate de localitate, la fel sunt legate de moşie muncitorii agrari (colonul).

Numai cine este proprietar de pământ şi de casă în capitală poate participa în administrarea statului, şi din impozitele ce le plăteşte era susţinută curtea imperială şi armata mercenară. După prăbuşirea imperiului roman, imperiul bizantin a prosperat economic, cultural şi militar, până când treptat a fost ocupat, ultimul a căzut capitala în anul 1453 sub armele turceşti.

Din curtea imperială a pornit prima renaştere în arta laică, a realizat de ex. mozaicurile de la St. Vitale. Au luptat cu şcoala bizantină eclesiastică din mănăstirile greceşti, şi cu repetate mişcări iconoclaste pornite de acolo. în erminei prescriu respectarea conservatoare a maiştrilor vechi şi a iconografiei, nu era permis elevului să încerce depăşirea maestrului său, aşa respectă Cernini pe Giotto, Dionisiu din Fuma pe Manuel Pselinos, chiar şi Ian van Eyck pe Hubert, la semnarea tripticonului din Gant în anul 1437, menţionând că nu este posibilă depăşirea măiestriei fratelui său, când de fapt cu inovaţiile sale a depăşit pe toţi contemporani ai lui. (25.36/ /26.52/ /27.21) Procedeele şi tehnica staţionară bizantină au fost răspândite în toată Europa, începând din secolul al VI-lea, după înfiinţarea ordinului St. Benedict la Monte Casino (518) de unde a pornit noua concepţie progresistă, faţă de tehnicile, me-