Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Artă
262 10 sunt două şemineuri din marmoră artistice, stil italian şi englez. Este o sală frumoasă reprezentativă. Pe cele patru colţuri exterioare ale acoperişului, sunt câte un coif cilindric, unul dinspre faţada posterioară este un bastion, cu o capelă în el, având interior şi exterior neogotic, la fel şi fereastra sălii festive de pe această faţadă. Portalul intrării principale cu arcade în forma mânerului de coş, susţin un balcon mare deschis care este încadrat pe două lături, pe faţada principală, cu ferestre în bowendow, iar deasupra lor pe acoperiş cu coifuri piramidale. Cele două intrări laterale au trecerea peste un şanţ cu apă, cu câte un pod. Toate aceste elemente de stil istorisi, — după dorinţa scrisă a beneficiarului -—, dau castelului aspectul medieval al unei „cetăţi cavalereşti“. Este caracteristic amestecul ecletic a Stilurilor, având scopul să pară străvechi şi romantic. Tribunalul de la Satu Mare (monument 31.B.004) a fost construit în anul 1894—1896 în stil neoclasicist, cu un fast bogat fără intenţii simplificatoare, cu o serioasă raţionalitate, obţin un efect sobru, serios, demn unui palat de justiţie. Planul îmbunătăţit recent, corespunde funcţiei. Clădirea impozantă cu două etaje, format din trei corpuri, este vizibilă în axul străzii Horea. Două curţi interioare sunt împrejmuite cu două corpuri pătrate de clădiri, au coridoare închise spre curţi, la ambele niveluri, cu intrări în numeroasele săli, este o scară principală şi una secundară, al doilea corp pe faţada estică, alungit spre nord este aripa clădirii folosită ca penitenciar. Clădirea construită din cărămizi de fabrică, are planşeuri la toate nivelurile din boltire de cărămidă pruscă, între grinzi metalice. Piaţa Libertăţi împreună cu str. Ştefan cel Mare, (ansamblu monument arhitectural 31 (001 şi 002) are majoritatea clădirilor în stil istoricist, Parohia catolică pe piaţa Libertăţii nr. 20 are o faţadă frumoasă în stil neorenesans, celelalte sunt ecletice, amestecă stilurile, probabil după dorinţa micii burghezi orgolioase de bogăţia lor. Stilul „Arta 1900“ s-a răspândit cu o repeziciune extremă între anii 1855—1920 din Anglia şi Franţa în toată Europa, America de nord şi Japonia, şi a dispărut la fel de rapid. în perioada înfloririi stilului este preluat la proiectarea Hotelului Panonia în anul 1902, de către unii elevi ai arh. Lechner Ödön, azi Hotel Dacia (monument 31.B.001) în stilul „floral“. Este o clădire în formă de U, cu două etaje, pe o parte locuinţe separat servicii. Faţada principală de lungime 37 m, cea laterală de 77 m. La parter este un restaurant, partea ei centrală acoperită cu un luminator metalic. Pe faţada posterioară clădirea este închisă cu un corp cu un singur etaj, în care este sala de dans, azi de concerte. Zidăria cu planşeuri cu boltiri prusace între grinzi metalice, sunt susţinute în sălile mari ale vechiului restaurant, cu stâlpi metalici, funcţionalitatea modernă a planului său, bucătăria la subsol, încălzirea cu aer de aici, la timpul lor erau foarte raţionale şi moderne. A meritat să fie în anul 1962 propus ca monument, dar din păcate neamintit în cartea lui P. Constantin. Faţada principală, restaurantul şi mai ales sala festivă de dans au ornamentaţia populară maghiară amestecat alocuri greşit cu elemente arhaice indiene, care nu s-a dovedit locul de baştină al ungurilor, arhitectul Kós Károly l-a eliminat din stilul „forai“. Ancadramentele de uşi şi ferestre, reliefurile de stucco, piatră artificială, plăcile ceramice, balcoanele, at
