Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Istorie
160 6 cei peste 30 000 de participanţi la solemnitatea dezvelirii monumentului, au putut admira impresionanta21 statuie cu soclu având înălţimea de peste 9 metri. în acea zi de duminică, mai mulţi vorbitori au conferit prin cuvintele anunţate aprecieri relevante. Reţinem printre altele cuvântarea22 profesorului Carol Weiser care în calitate de şvab a vorbit despre raporturile dintre români şi şvabi apreciind optica lui Vasile Lucaciu şi în această problemă. Tot cu acest prilej, Alexandru Lapedatu în cuvântarea sa a evidenţiat23 trăsăturile morale ale lui Vasile Lucaciu. In atmosfera acestei mari sărbători naţionale se înscrie şi cuvântarea24 lui Vasile Scurtu ţinută la Adunarea Generală a Ligii Antirevizioniste Române din Satu-Mare în care a tratat „Problema Naţională la graniţa de vest“. Şi tot în acest context se înscriu25 şi aprecierile lui Nicolae Iorga formulate în articolul „Simbolul de la Satu-Mare“. El enunţa şi următoarea apreciere: „Era un om ca oricare şi mare dovadă de înţelepciune, nu şi-a dat osteneala să pară a fi mai mult decât era“. Monumentul de la Satu-Mare ridicat prin subscripţie publică, încorporând o investiţie26 de 1 120 000 lei (valoarea leului la nivelul anilor 1936—1938) menit a fi simbolul paternităţii pentru cinstirea marelui luptător a trebuit însă să fie salvat27 de la iminenta distrugere, reuşindu-se a fi demontat şi evacuat de către organele administraţiei româneşti din teritoriul smuls din trupul ţării prin Diktatul de la Viena. în acest context, la 30 septembrie 1940, primăria din Beiuş solicita28 * aducerea şi montarea provizorie a statuii lui Vasile Lucaciu ce fusese dusă la Lugoj. Demersurile n-au primit în ultima instanţă aprobarea din partea Ministerului Cultelor şi Artelor astfel că până în anul 1942 ea a rămas 21 Arh. St. Buc., înv. 819, fond Ministerul Cultelor şi Artelor, Direcţia Artelor, dosar 68/1937, f. 169, menţionat eronat Constantin, precizînd că soclu+statuia = 9,5 m; Arh. St. Ploieşti, Biblioteca II 1210, înv. 4926, „Muzica şi poezia“, an II, nr. 12, decembrie 1936, p. 28; Arh. St. Buc., inv. 819, fond Ministerul Cultelor şi Artelor, Direcţia Artelor, dosar 91/1937, f. 175, raport din 15 iunie 1937 al Prefecturii judeţului Satu Mare care precizează că sub controlul şi sub îndrumarea acestei instituţii s-a realizat monumentul Vasile Lucaciu. 22 „Calendarul Ardealului 1943“, p. 217; za Alexandru Lapedatu, Scrieri alese, articole, cuvântări, amintiri, Cluj, 1985, p. 38, nota 81: „Viitorul“, 16 decembrie 1936; 24 Arh. St. Iaşi, Biblioteca 5610, Vasile Scurtu, Problema naţională la graniţa de vest, Buc., 1937; 23 Nicolae Iorga, Oameni care au fost, voi. IV, Buc., 1939, f. 194—195, Simbolul de la Satu Mare (Vasile Lucaciu); Idem, Pagini alese, voi. II, Buc., 1965, p. 98—99; zb Arh. St. Buc., inv. 819, fond Ministerul Cultelor şi Artelor, Direcţia Artelor, dosar 68/1937, f. 169; „Viitorul“, an XXVIII, nr. 8687, 16 decembrie 1936; Negoinţă Lăptoiu, Monumentul Elocinţei: Vasile Lucaciu de Cornel Medrea, în: „Studii şi comunicări“; II, Satu Mare, 1972, p. 354—359; colonel dr. Florian Tucă, Mircea Cociu, Monumente ale anilor de luptă şi jertfă, Buc., 1983, p. 330; Marin Mihalache, Cornel Medrea, Buc., 1986, foto machetele; 27 Arh. St. Buc., inv. 819, fond Ministerul Cultelor şi Artelor, Direcţia Artelor, dosar 90/1940, f. 48, corespondenţa între Ministerul de Interne, Direcţia Administraţiei de Stat şi Ministerul Cultelor şi Artelor la 19 septembrie 1940 prin care aducea la cunoştinţă că Prefectura judeţului Satu Mare a evacuat cu unităţile administrative şi statuia lui Vasile Lucaciu cu destinaţia Lugoj, propunând a fi aşezată la Bucureşti sau la Beiuş. 20 Arh. St. Oradea, Prefectura jud. Bihor, f. 19, 20; Ibidem Acte Confidenţiale, inv. 182, fond 12, dosar 20/1920—1940;
