Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Istorie
138 4 hai“ se află deja în posesia lui Lajos Kovács. El cedează mina în cauză firmei „Unio din Ugocea“, care afirmativ în posesia unui capital important, intenţionează ca în zona Tarna-Batarci şi Turţi să desfăşoare o exploatare minieră intensă, solicitând şi un nou perimetru sub numele de „Turczer—Nagytarnaer—Bona Spei“14. Atenţia cercetărilor se extinde spre Valea Socii, unde în 1847 sunt obţinute două perimetre noi, unul sub nume de „Clemens“ altul denumit „Maria Hilf“. Peste un an de zile rândul acestora este înmulţit prin noul perimetru „Maximilian“ acordat la locul „Gruia între Soci“, în apropierea a două exploatări vechi părăsite şi prăbuşite. Pentru prelucrarea minereurilor rezultate din aceste mine, se acordă dreptul de construire a unui nou şteamp la confluenţa pârâurilor „Valea Mare“ şi „Valea Boilor“, în apropierea unui atelier pentru fierberea potasiului. Proprietarul acestora este inginerul József Bencze din Satu Mare15. Acest inginer, încă cu un an în urmă, afirma că societatea „Unio din Ugocea“ a părăsit mina „Mihai“, făcând şi lichidarea muncitorilor săi, care erau din jurul Băii Mari16. Inginerul Bencze îşi va extinde cercetările sale, solicitând şi obţinând mai multe concesiuni de cercetare pentru metale nobile, plumb, cositor şi fier. Acţiunile sale au fost situate pe dealul „Afinişu Mare“ şi Dealul „Ursului“17. In această zonă a localităţii apare şi altă asociaţie, condusă de numitul Piri Leopold care, sub numele de „Agneta“ şi „Clemens“, obţine două concesiuni de cercetare pentru argint dintre care ultimul, situat în Valea „Socea Mică“, în curând se va transforma în perimetru de exploatare18. La o exploatare sistematică în hotarul Tarna nici de data aceasta nu se va ajunge; în luna noiembrie 1848, făcând referire la „timpurile tulbure“, inginerul Bencze va cere permis pentru sistarea oricăror activităţi19, în perimetrele sale: „Mihai“, „Maximilian“ şi „Krispin“ pe care le deţinea. După înfrângerea revoluţiei, lucrările conduse de Bencze vor fi reluate de asociatul său, Anton Ridler, sub conducerea căruia Asociaţia „Mihai“ din Tarna Mare, pe lângă şteampul existent cu 9 săgeţi, va obţine permis pentru construirea unui nou şteamp cu 9—12 săgeţi, ce urma să fie construit în locul unui alt şteamp, mai vechi, aflat odinioară în „Valea Morii“ pe pârâul ce coboară de pe „Frasin“20. Datorită investiţiilor întreprinse, preţul de vânzare a cuxelor acestei asociaţii în decursul aceluiaşi an vor creşte de la 10—15 la 85 florini. O parte considerabilă dintre acţiunile sale vor intra în proprietatea unor persoane austriece: Josef Acher, Michael Weinmeister şi fraţii Heinrich, Ferdinand şi Carol Ridler21. Noii proprietari se dovedesc însă a fi foarte săraci, fără capital rulant disponibil, pentru care motiv între anii 1852—1853 asociaţia va cere permis pentru sistarea vremelnică a oricărei lucrări mi-14 Ibidem, act nr. 420 şi 626/1846. 15 Ibidem, act nr. 1068, 1078, 1847, 507 şi 4508/1848. 18 Ibidem, act nr. 1438/1847, 3 şi 123/1848. 17 Ibidem, act nr. 369, 70, 371, 372, 513/1848. 18 Ibidem, act nr. 517, 594 şi 776/1848. 18 Ibidem, act nr. 1084/1848. 20 Ibidem, act nr. 488/1851. 21 Ibidem, act nr. 140, 200, 501/1851, 394, 395, 396, 397, 398/1852, 246 şi 287/1853.
