Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Arheologie
3 11 obiectul unei comunicări aparte7 8, nu considerăm necesar reluarea prezentării acestuia. Cuptorul aparţine tipului denumit în groapă simplă şi reprezintă prima descoperire de acest fel, datând din epoca neolitică din nord-vestul României8 (PL. 1/3). Mormântul de înhumaţie (M.1/1986, PL. 1/4 şi 2/b) este situat la o distanţă mai mare de celelalte complexe, cca 400 m şi de aşezare la cca 300 m. A fost săpat într-o groapă menajeră neolitică (G.l) şi constituie, probabil, o înmormîntare ulterioară. Groapa are o lungime de 4 m şi o lăţime de 2 m (cât s-a păstrat după excavarea canalului) şi o adâncime maximă de 2,2 m. Scheletul era culcat pe partea dreaptă, orientat ENE (capul) — VNV (picioarele) se găsea la 1,5 m adâncime. Poziţia picioarelor era puţin îndoită, a braţelor nu se poate preciza, fiind deranjate de lucrări. Nu se poate preciza nici forma gropii mormântului şi nici inventarul funerar, materialele din groapă fiind răvăşite. Pe baza poziţiei, a orientării şi a ritului funerar, presupunem, cu unele rezerve, datarea mormântului în eneoliticul, timpuriu (Tiszapolgâr?)9 (fig. 2/1—9, inv. 7631—7640). B. Aşezarea neolitică (fig. 1/a) se află în apropierea complexelor, la 120 mV de concentrarea acestora, pe o ridicătură de mici dimensiuni (65x60 m); un grind sau o terasă neinundabilă din marginea fostei mlaştini Ecedea. Diferenţa de altitudine între zona joasă a complexelor descrise mai sus şi aşezare este de 3 m. Aceasta a avut, probabil, o înălţime mai accentuată faţă de zona înconjurătoare dar procesele de denudaţie şi lucrări agricole au aplatizat-o, fără însă ca stratul de cultură preistoric să fi fost prea mult deranjat. De pe suprafaţa aşezării au fost adunate, prin cercetări de teren: fragmente ceramice, microlite din obsidiană, chirpici şi oase de animale (inv. 7227—7228). A fost sondată cu două secţiuni: S 1/1986 de 30X1,5 m, orientată NV-SE, care a intersectat zona centrală şi panta sudică (pl. 1/1). PL. 1/1 şi S 11/1987 de 20x1,5 m, perpendiculară pe prima, orientală NE-SV, în zona centrală (fig. 1/a). Stratigrafia verticală a aşezării, pe baza celor două secţiuni se prezintă astfel: — 0—25 cm, sol vegetal, deranjat de lucrările agricole; — stratul de cultură apare imediat sub solul vegetal şi variază ca dimensiuni şi consistenţă. în zona centrală a aşezării are o grosime de 60—70 cm, iar pe pantă numai 15—25 cm şi este mai sărac din punct de vedere arheologic; — urmează un strat de sol roşcat de 20—25 cm grosime (10—15 cm pe pantă) steril arheologic. Puţinele fragmente ceramice şi microlitele 7 N. Iercoşan, Acta MP, 11, 1987, p. 73—76. 8 Ibidem, Din păcate deranjările mari din aşezarea neolitică de la Moftinu Mic „Pescărie“ B, zona I, groapa nr. 3, nu au permis observaţii revelatoare pentru identificarea unui astfel de complex, vezi, I. Németi, op. leit., p. 102. 8 în anul 1977, în aşezarea de la Tiream, datând din faza mijlocie a grupului Pişcolt cu ceramică pictată, a fost descoperit un mormânt de înhumaţie în poziţie întinsă pe spate, orientat SV (capul) — NE (picioarele), la baza stratului de cultură neolitic. Mormântul fiind deranjat de lucrări, nu au fost posibile şi alte observaţii. Informaţii, I. Németi. Menţionăm că la cca 300 m V de Mj, a fost cercetată o aşezare Tiszapolgâr — I. Németi, Acta MP, XII, p.
