Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 7-8. (1986-1987)
Muzeografie
466 6 gips, planşa XXI). Sculptura, alcătuită din forme supradimensionate, se revendică prin nervozitatea gesturilor unei certe tensiuni expresioniste. Atît mina stingă, tremurîndă în spaţiu, cit şi cea dreaptă crispată, ferm fixată pe fruntea căzută mult în faţă, evocă tulburător acea senzaţie de disperare şi groază a personajului, copleşit de evidenţa crimei săvîrşite. Ambele sculpturi, alături de multe alte compoziţii finite în alte tehnici, se voiau un înflăcărat îndemn la raţiune umană. Impresionanta cultură de specialitate a artistului sătmărean, asociată cu disponibilitatea multiplă de materializare a impulsului artistic (executînd pe lingă lucrări de pictură, grafică, sculptură, porţelan şi obiecte de mobilier, concepînd şi proiecte de arhitectură), face să nu ne surprindă comanda ce a primit-o din partea unei familii din localitate pentru executarea unui mausoleu dr. Béla Lükö. Alături de numeroasele şi interesantele soluţii arhitecturale afirmate în schiţele, efectuate în cărbune în anul 1941, consemnăm şi expresivitatea bustului, din care transpar sugestiv datele caracterului. Că preocupările sculpturale n-au fost incidentale, ci s-au manifestat ca o constantă esenţială în ansamblul unei prodigioase activităţi artistice, o relevă atît macheta pentru bustul lui Nicolae Bălcescu (executată în 1949), cu intenţia de a fi amplasată în faţa primăriei din Cluj, cit şi de schiţa — în multiple variante — pentru un mult rîvnit monument al poetului (concetăţean şi prieten) Ady Endre (1953), proiectat a fi instalat în faţa casei memoriale din Meţenţiu (azi. Ady Endre). Afirmaţiile noastre s-au întemeiat pe analiza lucrărilor finite sau în stare de proiect (o parte din ele se mai află în colecţia familiei). Dar o cuprindere cit mai exactă a activităţii sale sculpturale (de dimensiuni mult mai ample decit cele de noi semnalate) va fi posibilă numai după depistarea şi a altor înfăptuiri, nouă necunoscute. Pentru că aceste înfăptuiri, neîndoielnic, sínt mult mai numeroase, ştiut fiind faptul că în toamna anului 1944, un bombardament nefast avea să provoace deterioarea atelierului şi o dată cu el a multor lucrări, aflate în stare de gips. Efortul de reconstituire se va întemeia pe atenta analiză a datelor cuprinse în presa vremii şi în preţioasele sale însemnări autobiografice, prin consultarea reproducerilor de epocă, precum şi din relatările unor martori ai frămîntărilor sale, mulţi încă în viaţă. Din corobarea tuturor acestor date se va contura o imagine mult mai aproape de adevăr a ceea ce a însemnat Aurel Popp pentru statuara românească.
