Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 7-8. (1986-1987)
Muzeografie
452 2 tuie compoziţia cu cei doi copii ai artistului, reprezentaţi împreună sub formă de bust. Modelajul formelor se păstrează în limitele soluţiilor didacticiste, cu respect pentru anatomie şi proporţii. Limpezimea şi calmul volumelor — tratate în genere academic — capătă în zona în care defineşte amănuntele fizionomice o anumită nervozitate, o mai mare mobilitate. La potenţarea expresivităţii contribuie şi adîncul orbitelor, alături de gurile întredeschise, sugerînd un eventual dialog. Pe chipuri stă întipărit mai evident amarul existenţei, decît candoarea vîrstei infantile. Alte două lucrări din această perioadă incipientă a creaţiei sínt două reliefuri, înfăţişînd un Cap de femeie (se pare soţia artistului) şi un altul de bărbat. Admirabilă este aici adecvarea modalităţilor stilistice la specificul genului. Volumele se aplatizează, succedîndu-se ritmic, cu treceri domoale între umbre şi lumini. Pe alocuri apar şi cîteva accente lineare, desfăşurate sinuos, decorativ. După cum bine ştim, preocupările sale artistice şi didactice sínt întrerupte din cauza izbucnirii războiului, la care Aurel Popp a participat ca martor ocular. Va cunoaşte şi trăi experienţe de un dramatism care i-au tulburat puternic conştiinţa. Cînd după încetarea ostilităţilor va încerca desăvîrşirea unor ample compoziţii, marcate de un puternic caracter antimilitarist, asemenea teme vor fi finalizate nu numai în pictură şi grafică, ci şi în sculptură. Un exemplu edificator ni-1 relevă bronzai Le vrai vainqueur (Adevăratul învingător), realizat prin anii 1921—1923. O dureroasă realitate este exprimată metaforic prin fixarea deasupra unui muribund (ce mai păstrează senzaţia de încleştare cu moartea) a unui vultur masiv, ce tronează cu emfază. Intr-o schiţă în creion, pregătitoare pentru sculptura amintită, pasărea purta pe cap o coroană regală. Incisivitatea aluziei se lasă uşor descifrată. Intre cele 31 de lucrări expuse la Cluj, în 1921, care-1 impun drept cel mai reprezentativ artist al primului Salon al artei ardelene, figura şi o sculptură. Era un gips înfăţişîndu-1 pe revizorul şcolar Dariu Pop (Planşa XVIII). Artistul apelează la modalităţi stilistice diferenţiate pentru a pune mai bine în valoare psihologia celui portretizat. Modelajul agitat, nervos, al suprafeţelor ce corespund bustului se află într-un puternic contrast cu fineţea şi calmul cu care rezolvă mîna şi amănuntele fizionomice. Impresia unei profunde meditaţii este determinată de puternica împlîntare a mîinii în obrazul drept şi de amploarea umbrelor de sub arcadele proeminente. Aceeaşi abilă capacitate de individualizare a personajului, proiectînd către interior intensitatea trăirilor se constată şi din analiza unei alte lucrări (Portret de femeie, gips, Planşa XIX), de o frapantă similitudine de limbaj cu lucrarea mai sus amintită. Freamătul impresionist al volumelor ce definesc bustul pune în valoare calma respiraţie a epidermei de la mînă şi faţă. Dar prima lucrare mai complexă, care-i va solicita din plin fantezia şi forţa creatoare a fost monumentul „Leului de la Şişeşti — Vasile Lucaciu. Iniţiativa edificării unui asemenea monument aparţine (după cum se preciza în paginile unui cotidian sătmărean, din vara anului
