Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 7-8. (1986-1987)
Istorie
17 263 pedeapsa divină de proporţii a anticei Sodorna44. Elementele dezlănţuite ale naturii (furtuni, viscole, inundaţii), sugerează în mentalitatea colectivă haosul primitiv de dinainte de crdaţie45 * sau chiar o posibilă extincţie universală41’. Furtunile şi inundaţiile aduc în minţile oamenilor ca un laitmotiv pedeapsa divină asociată cu imaginea unui diluviu universal sugerînd sfîrşitul lumii. ,,Şi s-au făcut potop mare peste toată lumea incit au înecat şi în Bucureşti şapte mahalale iar în ţară nu se ştie cite sate şi oameni au înecat cît şi dobitoacele şi bucatele“47. în pofida faptului că studii recente au evidenţiat predispoziţii spre mentalităţi moderne48 în domeniul politicului şi al vieţii cotidiene la nivel elitär, viziunea despre lume — pe care Robert Mandrou o considera unul din elementele esenţiale ale structurilor mentale49 rămîne în străfundurile sale medievală. Avem de-a face cu o mentalitate tradiţională după care întreg universul vizibil are un sens dublu, iar în spatele acestuia trebuie bănuită o lume invizibilă populată cu forţe ostile. Impactul calamităţilor naturale evidenţiază o mentalitate magică după care puterea miraculoasă a moaştelor nu e nicidecum pusă la îndoială, iar incantaţia şi talismanul au încă un rol hotărîtor. Mediile populare, rurale şi urbane, şi în~ tr-o măsură însemnată şi cele aulice evidenţiază credinţa în prezenţa „semnelor“ şi într-un cod ce permite traducerea acestora în termeni de istorie individuală sau colectivă. Pentru lumea aceasta care crede în pre-44 „Atîta sudam a fost di la martie 2 pînă la aprilie în 8 cît au perit şi vacile, cai şi porci, animalele şi păsările sălbatice, cît numai de sămînţă au rămas..., şi au ţinut încă sudam cinci săptămâni“. Ion Nicola, Culegere de însemnări de pe cărţile noastre vechi, în „Mitropolia Banatului“, XV, 1965, p. 772. 5 Jean Delumeau, La peur en mer dans la civilisation preindustrielle, în „Synthesis“, III, 1976, p. 125. 40 O însemnare pe carte religioasă reţine că „la 23 iunie, 1821 a fost un vifor grozav... îneît glndeam că se va strica tot pămîntul“. Apud N. Iorga, Manuscrisele mănăstirii Cernica, în „Biserica Ortodoxă Română“, 26, 1902—1903, p. 214; „Au dat vijălie mare cu peatră şi cu ploae ce nu s-a mai pomenit şi multe dobitoace au murit. Iar tunete groaznice şi fulgere pînă la ziuă au ţinut de socoteam că acesta este sfîrşitul“. Ilie Corfus, Cronica meşteşugarului Ion Dobrescu 1802—1830, în „Studii şi articole de istorie“, VIII, 1966, p. 355. „Că era vijelie şi potop foarte tare cît se speriaseră oamenii că or să pie cu toţii. Idem, Însemnări de demult, p. 126. 47 Ibidem, p. 164; „... în acea zi şi noapte s-au început un mare potop la Braşov şi în toată Ţara Birsei îneeîndu-se case şi oameni şi fînaţe“. N. Iorga, Însemnări de cronică..., p. 93; „cînd au fost potopul cel mare să se ştie şi să se pomenească şi să fugă cine a mai ajunge prih täte ţări (prin alte ţări?)“. Idem, Studii şi documente, XVII, p. 209. 48 Vezi culegerea de studii Enlightenment and Romanian Society, edited by Pompiliu Teodor, Cluj-Napoca, 1980, Al. Duţu, Sinteză şi originalitate în cultura română, Bucureşti, 1972; idem, Cultura română în civilizaţia europeană modernă, Bucureşti, 1978; Pompiliu Teodor, Interferenţe iluministe europene, Cluj-Napoca, 1984, p. 235—246. 49 Robert Mandrou, Introduction a la France moderne. Essai de psychologie historique, 1550—1640, Paris, 1961, p. 335—336.
