Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 5-6. (1981-1982)
Istorie
416 24 dintre cei ce se pronunţau pentru afilierea fără condiţii şi cei care se manifestau pentru afilierea cu rezerve au reţinut atenţia întregului congres. Acestea nu constituiau un simplu dialog doctrinar, ci puneau în evidenţă grija deosebită pentru ceea ce avea să devină partidul, pentru fizionomia sa politică, ideologică şi organizatorică, pentru capacitatea lui reală de a conduce lupta clasei muncitoare, a altor categorii de oameni ai muncii. Trecîndu-se la vot, în seara zilei de 11 mai, ideea afilierii fără condiţii a întrunit 428 mandate, 111 s-au pronunţat pentru afilierea dar cu rezerve, existînd şi 2 voturi informative, un rezultat care îl îndreptăţeşte pe un congresist să conchidă că „unitatea Partidului, în ciuda unor deosebiri de vederei, se menţine“, că „deosebirea nu este mare. Ne apropiem şi deci, să ne întindem cu toţii mîna, pentru ca, cu forţe unite să luptăm pentru binele proletariatului român“52. Prin votul delegaţilor se crează Partidul Comunist din România, ceea ce a provocat un entuziasm indescriptibil, s-a cîntat de către toţi congresiştii Internaţionala. Luînd cuvîntul Gh. Cristescu, se adresează delegaţilor: „Voturile voastre injectează în corpul revoluţiei sociale serul dătător de viaţă, care să-i regenereze forţele, făcînd-o rezistentă în lupta sa pentru dezrobirea proletariatului“53 54. In felul acesta se încheie cea de a patra zi a lucărilor, cea mai fructuoasă şi plină de semnificaţii pentru istoria clasei muncitoare, a poporului român. „Formarea Partidului Comunist din România a reprezentat victoria concepţiei revoluţionare a socialismului ştiinţific, a marxism-leninismului revoluţionar, constituind un moment istoric de importanţă deosebită în mişcarea revoluţionară din ţara noastră, în organizarea luptei viitoare a proletariatului, a maselor asuprite din România“34. Cu mare însufleţire lucrările au continuat în ziua a cincea. Au fost discutate statutul partidului, presa şi propaganda, problema agrară, urmînd ca pentru celelalte chestiuni, (tineretul, problema naţionalităţilor, feminină etc.) să se formuleze rezoluţii pe care delegaţii să le voteze. Dar în după amiaza zilei de 12 mai 1921, cînd dezbaterile erau în toi asupra problemei agrare, autorităţile civile şi militare au intrat în sală, au arestat pe toţi delegaţii care au votat afilierea fără nici o rezervă, sub învinuirea de „complot împotriva siguranţei statului“55. în pofida acestei grele încercări, şi a altora ce au urmat comuniştii au găsit resursele în clasa muncitoare, în popor, pentru depăşirea greutăţilor, pentru afirmarea idealului revoluţionar. Referindu-se la momentul făuririi Partidului Comunist Român la Congresul din mai 1921 revista „Lupta de clasă“ remarca: „... în mai 1921, primul Congres general al tuturor organizaţiilor din România 52 Ibidem, p. 724. T. Iordăchescu a declarat „Eu personal rămîn în partid, convins că sínt marxist şi apăr cu sinceritate comunismul“. 53 „Socialismul“ din 12 mai 1921. 54 Nicolae Ceauşescu, 60 de ani de slujire devotată a poporului, de luptă pentru dreptate socială şi libertate naţională, pentru construirea socialismului şi ridicarea bunăstării maselor, pentru independenţa patriei, colaborare internaţională şi pace, Bucureşti, Editura politică, 1981. 55 Arhiva C.C. al P.C.R., fond nr. 96, dosar nr. 194, f. 8—9.
