Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 5-6. (1981-1982)
Arheologie
9 175 lea, considerate ca produse ale atelierelor transilvănene. Pentru zona Careiului, ca ateliere de argintărie putem menţiona pe cele de la Baia Mare17 şi Oradea18, care tocmai în această perioadă au o intensă activitate. In ceea ce priveşte datarea descoperirilor de la Carei-Bobald putem menţiona următoarele: înmormântările din acest cimitir încetează pe la sfîrşitul sec. al XVII-lea. cînd locuitorii de aici sínt mutaţi de contele Alex. Károly în incinta oraşului Cărei, întemeiînd un nou cartier numit „al curtenilor“ (hajduvăros), menţionat deja în anul 1714 cu ocazia plantărilor de viţă de vie19. Deci, mormintele cu aceste podoabe trebuie să fie anterioare sfârşitului sec. al XVII-lea, mai degrabă le putem data din prima jumătate a acestui secol. Pe terasa pîrîului, Mergeş în direcţia şoselei naţionale Cărei—Satu Mare, prin cercetări de teren şi prospecţiuni efectuate, au fost identificate numeroase urme de aşezări din diferitele perioade ale antichităţii. II. La cca. 200 m de la punctul numit „Livada“, tot pe malul care coboară lent spre albia pîrîului, se află o aşezare deschisă din perioada de tranziţie spre epoca bronzului, cultura Baden20. Menţionăm că în primul nivel de locuire din epoca bronzului de la punctul numit „Livada“ nu s-a găsit nici un material de tip Baden, care este cronologic evident anterior apariţiei fazei I a culturii Otomani. III. La 150 m spre est de aşezarea de tip Baden, tot printr-o periegheză s-a identificat o aşezare neolitică; fragmentele ceramice indică o fază evoluată a culturii Tisa, respectiv faza a IlI-a — „Tiszapolgăr“. Fragmentele ceramice sínt ornamentate cu proeminenţe plastice neperforate de tipul „ciocul de pasăre“ (pl. XLIII/8, 9, 10). Această cultură este larg răspândită în nord-vestul şi vestul ţării noastre cum indică descoperirea de la Tăuţi21 (jud. Arad, Oradea—Salca I şi II, Sînnicolaul de Beiuş, Săcuieni, Santăul Mic, Valea lui Mihai, Tarcea, Sălacea22, Dindeşti, Hotoan, Tiream, Foieni, Cămin, Ciumeşti-Berea23. Poate că de această aşezare se leagă şi descoperirea incidentală a unui topor-ciocan de aramă, menţionat în literatura de specialitate cu provenienţa Carei-Bobald24. IV. Cu ocazia unui sondaj de verificare din anul 1968, tot pe terasa pîrîului Mergeş a fost identificată o aşezare din epoca Laténe. Au fost executate patru secţiuni notate cu A, B, C, D şi cîteva casete pen17 I. Németi, Marmaţia, I. 1969, p. 20; B. Balog, K. Oszóczki, Művelődés történeti tanulmányok, 1979, p. 121—137. 18 J. Mihalik, ArchÉrt, XXVI. p. 128. 19 Gy. Asztalos, Nagykároly rendezett tanácsú város története 1848-ig. Cáréi, 1892, p. 140. 20 Petre I. Roman, I. Németi, Cultura Baden in Romania, Bucureşti, 1978, pl. 22/1—7. 21 Eugen D. Pădureanu, Ziridava. X. 1978. fig. 3—4. 22 D. Ignat, ActaMn. XIV. p. 17—18; Idem, Centenarul muzeal orădean, 1972, p. 163. 23 Colecţia Muzeului orăşenesc Cărei, nr. iny. 2142, 2143, 2167—68, 2153—2160. 24 T. Bader, Apulum, XL 1973, fig. 2.
