Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Ştiinţele naturii
15 429 mai bine ca în fitocenozele mai uscate. Speciile Phragmites australis, Thelypteris palustris şi Calamagrostis canescens indică diferite faciesuri. în zonă de contact ai fitocenozelor studiate se găsesc în general asociaţii de tip Magnocaricion elatae (Br.-Bl. 25) W. Koch 26, iar pe alocuri trestişurile, fapt care indică, că as. Calmagrosti-Salicetum cinereae poate lua naştere prin două căi: a) direct din trestişuri apar tipuri mai umede, b) prin înlocuirea asociaţiilor formate de rogozuri şi în special de Carex clata. în unele locuri, pe terenuri deja dominate de Salix cinerea încă se văd ridicăturile caracteristice ale as. Caricetum elatae. Spectrul bioformelor evidenţiază hemicriptofitele (47,62%), dar şi hidroheliofiţele ating un procent destul de ridicat (26,99%). în spectrul elementelor floristice eurasiatieele ating procentajul cel mai mare (49,21%). pe lingă care elementele circumpolare (19,05%) şi cele cosmopolite (17,45%) înregistrează procente mai însemnate. Se pare că, as. Calamagrosti-Salicctum cinereae este destul de durabilă şi persistentă. în orice caz treapta următoare a succesiunii o constituie pădurile şi în special stejărişo-ulmetele de luncă (arinişele ocupă aici terenuri restrînse). Dintre fitocenozele studiate pe Cîmpia Nirului în rel. 15 se reliefează un component al pădurilor de luncă şi anume Populus tremula, dar stratul ierbaceu păstrează o compoziţie asemănătoare cu celelalte fitocenoze dominate de Salix cinerea, fapt pentru care a fost inclusă în asociaţie prezentată. Acest lucru ne indică faptul, că în ciuda scăderii nivelului apei, transformarea as. Calamagrosti-Salicetum cinereae în stejărişo-ulmete este un proces de lungă durată, iar pe de altă parte, credem că, odată cu creşterea nivelului apei este posibilă şi refacerea fitocenozelor dominate de Salix cinerea. Analizînd în ansamblu asociaţiile studiate din Cîmpia Nirului se poate constata, că acestea marchează fazele principale ale unui proces de colmatare ale terenurilor mlăştinoase de interdune, la sfîrşitul căreia iau naştere în primul rînd păşuni mezohigrofile şi niezofile. O notă aparte a acestui proces o constituie prezenţa vegetaţiei de ..popîndaci“. în urma scăderii nivelului apei reţeaua dintre ridicături colmatîndu-se treptat, muşuroaiele se contopesc, formîndu-se pajişti fără denivelări. Verigile cele mai importante ale acestui proces de colmatare sínt marcate prin asociaţiile: Carici-Calmagrostetum neglectae Soó 71, Caricetum elatae (Kerner 58) W. Koch 26, Carici-Menyathetum Soó (38) 50 semnalată tot din Cîmpia Nirului (11), Caricetum appropinquatae (W. Koch 26) Tx. 47 şi as. Calamagrosti-Salicetum cinereae Soó et Zólyomi 55. Acest tip de colmatare treptată şi lentă, caracterizată prin prezenţa vegetaţiei de „popîndaci“, se pare că, era procesul natural prin care s-au colmatat multe mlaştini de odinioară ale Cîmpiei Nirului. Dar efectuarea unor lucrări de asanare, au modificat profund atît ritmul, cît şi direcţia succesiunilor, generînd alte căi mult mai rapide. Studiul florei terenurilor mlăştinoase din Cîmpia Nirului subliniază din nou potenţialul acestui teritoriu în privinţa conservării unor elemente relictare într-o zonă de cîmpie. Astfel lista acestor specii cunos-
