Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Arheologie
11 35 Toate se găsesc în depunerile lutoase ale orizontului A, formate sub influenţa schimbărilor bioclimatice petrecute la sfârşitul glaciarului şi începutul halocenului. Diagramele polinice de la Boineşti şi Remetea- Şomoş I, întocmite de Marin Cîrciumaru şi Ştefana Roman, indică proporţii ridicate, aproximativ egale, de Picea, Pinus, Tilia, Ainus, Betula, Acer, Corylus, Compositae, urmate de Quercus, Carpinus, Fagus, Chenopodiaceae şi Licopodium. Sínt de remarcat şi unele deosebiri (care pot fi reale sau provin din nepăstrarea sau neidentificarea în probele respective) între cele două staţiuni, exprimate prin lipsa de la Remetea-Şomoş I a sporilor de Salix şi Ulmus, iar de la Boineşti a celor de Abies6. Inventarul litic descoperit în aşezările mai sus amintite indică o microlitizare accentuată faţă de cel din etapa anterioară, aurignaciană, apar tipuri noi de unelte, iar ca materie primă, în unele aşezări se înmulţeşte obsidiana. In această fază de dezvoltare a culturii materiale au dispărut complet formele mai vechi de unelte (musteriene), fondul principal constând din tipuri întîlnite în aurignacian, ca: lame simple, lame retuşate mărunt sau abrupt, gratoare de diverse tipuri cioplite pe aşchii şi pe lame, puţine burine. La acestea se adaugă o serie de forme noi, care constau din vîrfuri şi lame microlitice retuşate abrupt, lame trunchiate oblic sau drept, străpungătoare, lame denticulate şi unelte combinate. Nucleele şi-au păstrat formele mai vechi (piramidale şi prismatice), dar dimensional au scăzut simţitor, unele exemplare ajungând pînă la 2—3 cm lungime. Prin caracterul aurignacian al fondului principal de unelte şi prin apariţia retuşării abrupte şi a elementelor microlitice aşezările gravetiene din nord-vestul României corespund ca vîrstă locuirilor paleolitice tîrzii din zona extracarpatică, cu concentrări mai accentuate în nordul şi sudul Podişului Moldovenesec. Identificarea în aceste zone a unor tipuri de unelte specifice, cum sínt străpungătoarele în nord şi lamele mărunte în sud), alături de folosirea silexului cretacic ca materie primă şi 'lipsa obsidianei, dovedesc diferenţierile culturale zonale în cadrul gravetianului oriental. Trăsăturile morfologice specifice ale inventarului litic, determinate de calitatea slabă a materiei prime locale (opaluri) şi folosirea obsidianei translucide şi patinate la făurirea uneltelor dovedesc că aşezările paleolitice tîrzii din zona de nord-vest a României se încadrează într-o arie culturală restrînsă la nordul depresiunii intracarpatice, axată pe Tisa superioară şi pe afluenţii săi. Descoperirea în Slovacia orientală a unor aşezări aurignaciene mai tîrzii decit cele din Oaş, ou inventar (diversificat şi lame mai mărunte) i-au permis lui L. Banesz să aprecieze că aurignacianul local stă la baza dezvoltării ultimei culturi a paleoliticului superior din zona studiată7. 6 Marin Cîrciumaru, Analiza politică a straielor de virstă gravetiană de la Coasta Boineşti, RM 4, Buc., 1970. 7 L. Banesz, Prirodne prostredie hospodărska zakladna a materialna Kultúra aurignacienu stredney Europy, SlovArch XXIV, 1, Bratislava, 1976. 3*
