Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Arheologie
5 29 Prima vatră era de suprafaţă şi a fost spălată în întregime, pe locul ei rămînînd doar pământul ars la roşu şi două gropi amenajate pentru păstrarea focului. Gropile, situate la distanţă de 20 cm una de alta, aveau adâncimea de 12 cm şi lărgimea de 6 cm, ambele fiind umplute cu cenuşă şi cărbuni mărunţi de lemn. Cea de a doua vatră, adîncită 12 om, şi cu diametrul de 62 cm, a fost de asemenea umplută eu cenuşă şi cărbuni mărunţi de lemn. în preajma celei de a doua vetre s-a descoperit un complex de cioplire, care consta din bulgări nucleari şi numeroase aşchii mărunte de piatră. De pe suprafaţa săpată în cele trei campanii am recoltat 927 piese litice, dintre care numai 52 unelte finite, restul revenind deşeurilor de prelucrare. Tot aici s-a descoperit un dinte de bovideu, ce aparţine unui individ adult de Boss. Bison, dimensiuni mici (q ?), singurul rest faunistic descoperit în cercetările paleolitice din Oaş. Materia primă care a stat la baza prelucrării uneltelor de piatră constă din opal, rocă aflată în depozit natural la baza promontoriului şi mai puţin silex de bună calitate, tuf vulcanic, gresie cenuşie, obsidiană patinată şi obsidiană neagră translucidă, ultimele în exemplare izolate. Intre uneltele descoperite în această aşezare cele mai numeroase sínt gratoarele, în număr de 21 exemplare, cioplite pe aşchii scurte şi groase şi pe lame. în număr destul de mare au apărut lamele şi aşchiile retuşate mărunt, oblic, 15 exemplare. în ordine numerică descrescîndă acestora le urmează cele 6 burine, 4 lame mărunte şi vârfuri retuşate abrupt, 2 lame trunchiate, 2 gratoare duble, o piesă combinată gratoar-burin şi o piesă tip „eoaillée“ atipică. în cadrul unui complex litic cu relativ puţine unelte mărunte se impune menţionarea descoperirii unei lame microlitice, cioplită dintr-un silex cenuşiu de bună calitate, translucid, cu o latură retuşată abrupt şi ambele capete trunchiate şi retuşate în aceeaşi manieră. Călineşti IV. în timpul cercetărilor întreprinse în cursul campaniei din 1966, s-au descoperit noi dovezi de cioplire paleolitică la Călineşti, pe locul numit Lichihorb (o ridicătură piemontană situată în partea de vest a comunei). Acest punct, situat la distanţe aproape egale între aşezările paleolitice Călineşti I şi Călineşti III, reprezintă o aşezare distrusă de lucrări agricole şi eroziune. Deşi puţine la număr, piesele tipice descoperite pe Lichihorb ne-au determinat să întreprindem aici unele sondaje pentru a identifica poziţia stratului de cultură. în acest scop, în 1967, am deschis o secţiune de 20x2 m de-a lungul terenului şi şase condaje mici, amplasate de o parte şi de alta a secţiunii principale, însumînd un total o suprafaţă de 53 m.p. în urma acestor săpături am constatat că stratul de cultură, situat iniţial într-un sol podzolic, a fost complet distrus. Depunerile ce se păs
