Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Istorie
210 8 de cinstire şi iubire şi pentru a-1 îmbărbăta în luptă.“56 Vasile Pătcaşiu trimis ca „reprezentant al preoţimei din tractul protopopesc din Tăşnad- Sărăuad“, a lăsat o însufleţită descriere a evenimentelor petrecute în acea perioadă la Cluj.57 Mişcările de protest din luma mai a anului 1894 au fost deosebit de puternice, la ele luînd parte ţărani, preoţi, învăţători. Episcopul Gherlei, loan Szabó într-o circulară din 26 mai 1894, auzind „că unii dintre preoţii şi docenţii, s-ar pune în fruntea unor mişcări, care trec peste marginile permise şi care pot turbura şi primejdui ordinea şi liniştea publică“, le interzice participarea la asemenea demonstraţii politice „antipatriotice“, îndrumîndu-i totodată, să ferească poporul „de ori-ce influenţe şi agitaţiuni prin care se poate turbura ordinea şi liniştea publică şi care ar putea avea urmări grele şi neprevăzute.“58 în toată Transilvania exista în acele zile o puternică mişcare „coaptă pentru a se transforma într-o revoluţie.“59 Din păcate, conducătorii mişcării naţionale române se temeau de o revoluţie care ar fi putut scăpa controlului lor, depăşindu-le programul şi interesele. Evenimentele anilor 1892— 1894, cu momentele de vîrf dar şi de scădere, au însemnat un pas important în lupta românilor pentru emancipare naţională şi socială. Pentru românii sătmăreni cauza memorandistă a constituit prilejul de afirmare a solidarităţii cu mişcarea generală de emancipare naţională a românilor. 58 loc. cit., inv. nr. 12.188 59 Desăvirşirea unificării statului national..., p. 73.
