Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Istorie
3 205 potenţă hotărînd că oricare ar fi conclusele Conferinţei generale, ei le vor privi de lege pentru ei şi le vor ţine cu sfinţenie“.12 La conferinţa de la Sibiu din 20—21 ianuarie, delegaţii sătmărenilor îndeplinind mandatul alegătorilor, s-au numărat printre susţinătorii înaintării fără întîrziere a Memorandului la Curtea de la Viena.13 După cum se ştie, în luna mai a anului 1892 o delegaţie de peste 300 de persoane a mers la Viena pentru a prezenta Memorandul românilor împăratului. Din această delegaţie au făcut parte şi 21 de persoane din judeţul Satu Mare: ţărani, învăţători şi preoţi.14 După întoarcerea delegaţiei de la Viena se produc manifestări duşmănoase ale autorităţilor şi instrumentelor lor, împotriva unor conducători ai mişcării naţionale: devastarea casei lui Dr. loan Raţiu de la Turda, actele de la Şimleu Silvaniei şi Arad, etc. împotriva acestor acte populaţia românească sătmăreană şi-a exprimat protestul şi în acelaşi timp şi adeziunea la cauza memorandistă. Astfel locuitorii din comuna Unimăt, „revoltaţi de actele săvîrşite la Turda şi Şimleu Silvaniei“, îşi exprimau admiraţia şi recunoştinţa pentru conducătorii naţiunii române, care „pentru noi toţi au suferit“.15 16 Cei din Pir, Păţeluşa, şi Sărvăzel într-o adresă semnată de 35 de persoane declarau că: „susţinem programul naţional neştirbit; recunoaştem „Memorandul“ de-al nostru făt; salutăm cu bucurie paşii făcuţi de deputaţiunea trimisă la Viena şi cu suflet, cu trup şi fără rezervă ne alăturăm lîngă cei de sub drapelul veneratului şi rezolutului conducător al naţiunii noastre Dr. loan Raţiu“.10 Românii din Iojib, în frunte cu Constantin Lucaciu, îşi exprimau pentru Dr. loan Raţiu „tributul de recunoştinţă şi sinceră mulţumită, şi să-i gratulăm la ţinuta-i română şi bărbătească, ce pururea a dovedit şi arătat, pentru şi în cauzele noastre adevărat româneşti.17 Exprimîndu-se sprijinul faţă de cauza memorandistă, în adresă se spunea în continuare că „faptele comitetului naţional, compus o dată din elementele cele mai lucrătoare şi după dorinţa obştei româneşti, întîmpină pretutindenea cea mai vie satisfacţiune“.18 Din Hotoan, unde activau preotul Vasile Pătcaşiu şi învăţătorul Teodor Medan, doi dintre cei mai activi participanţi sătmăreni la evenimentele anilor 1892—1894, „Tribuna“ publica o Declaraţiune în care se exprima deplina adeziune pentru comitetul partidului 12 Tribuna, nr. 20 din 25 ianuarie/6 februarie 1892. 13 V. N e t e a, Op. cit., p. 435—436. 14 Tribuna, nr. 118 din 27 mai/8 iunie 1892; I. Ardeleanu senior, Oameni din Sălaj..., p. 135—136; V. N e t e a, Op. cit., p. 437—442 şi Gazeta Sălajului, nr. 50—51 din 25 decembrie 1937. Printre delegaţi putem aminti pe Gavril Lazăr de Purcareţi, Constantin Lucaciu, Vasile Pătcaşiu, Teodor Medan, Antoniu Báliban, loan Galu, George Filep, Demetriu Coroianu şi alţii. 15 Tribuna, nr. 135 din 16/28 iunie 1892. 16 Idem, nr. 133, din 13/25 iunie 1892. 17 Idem, nr. 139 din 20 iunie/2 iulie 1892. 18 Ibidem.
