Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Istorie
164 4 Realităţile politice ale timpului sínt cunoscute. Aici ne gîndim în primul rînd la schimbările pe care le-a adus cu sine extinderea puterii otomane după bătălia de la Mohács, la cucerirea Budei, care a avut, mai ales în primele decenii de după acest eveniment, efecte importante asupra desfăşurării, asupra orientării comerţului transilvan, asupra direcţiei drumurilor comerciale. Fără ca ruta ce trecea prin Oradea să fie abandonată, se înviorează mult traficul pe ruta ocolită, chiar şi în direcţia oraşelor din Ungaria ajunse sub dominaţie otomană. Mergînd mai departe, drumul acesta atingea importante centre comerciale europene, ca Viena sau centrele poloneze, trecînd, în ambele cazuri, mai cu seamă prin Kosice. ín aceste direcţii, cea mai frecventată cale de acces va fi prin Sălaj, atingînd apoi fie oraşul Cărei, fie Satu Mare, sau Baia Mare12. Credem că explicaţia prezenţei relativ sărăcăcioase a oraşului Satu Mare în imaginea ce ne-o dau documentele arhivale asupra comerţului cu zona de nord — nord-vest a Transilvaniei rezidă tocmai în situaţia sa geografică, în aşezarea sa între un centru comercial ce asigura o rută relativ mai directă, mai scurtă, mai comodă spre centrele maghiare şi slovace — Cáréiul — şi altul, cu aceleaşi avantaje pentru părţile poloneze — Baia Mare. Dealtfel, situaţia amintită reiese şi din comparaţia ce o putem face chiar pe baza datelor desprinse din înregistrările vamale clujene. In aceeaşi perioadă 1599—1637 în care Satu Mare apare de 7 ori în registre, Baia Mare este menţionată în total în 309 cazuri (267 cazuri de scoatere de mărfuri din Cluj înspre Baia Mare şi 42 înregistrări de aducere de marfă din Baia Mare în Cluj), iar Cáréiul în 229 de cazuri (108, respectiv 121 înregistrări). Nu putem afirma cu hotărîre — întrueît înregistrările tricesimale nu ne dau temeiuri sigure — că tot ce vine din aceste oraşe ori e vehiculat înspre ele, serveşte scopurile unui comerţ extern. Presupunem însă acest lucru despre marea majoritate a sortimentelor de mărfuri, deoarece în perioada istorică dată meşteşugurile practicate în oraşele Transilvaniei erau încă în măsură să satisfacă consumul intern uzual. Menţiunile referitoare la aducerea sau ducerea de mărfuri din — sau în — oraşele specificate de tricesimatori vor fi indicînd achiziţionarea mărfii în oraşele respective, ori intenţia de a le desface acolo, neintrînd în competenţa funcţionarilor vamali a urmări soarta anterioară sau ulterioară a mărfii. Specificarea oraşului Satu Mare ca loc de provenienţă sau destinaţie a acestor puţine mărfuri, atunci cînd paralel cu aceasta exista un dezvoltat şi continuu trafic Cărei — Cluj şi Baia Mare — Cluj, constituie deci, de bună seamă, un indiciu că, deşi defavorizat de concurenţa celor doi vecini, şi oraşul Satu Mare a fost de fapt, şi în aceste cazuri, cu deosebire o haltă a tranzitului comercial. Afirmaţia pare a fi susţinută de analiza, mai sus efectuată, a soiurilor de mărfuri vehiculate între Cluj şi Satu Mare. Este greu de închipuit că, la cantităţile relativ reduse 12 Vezi în detaliu S. Goldenberg, Clujul în sec. XVI. Producţia şi schimbul de mărfuri, [Bucureşti], 1958, p. 292—293.
