Satu Mare. Studii şi comunicări 3. (1975)
Istorie
Cadrul geografic Oraşul Satu Mare, centru de reşedinţă al judeţului cu acelaşi nume, este aşezat în extremitatea nord-vestică a Transilvaniei, avînd următoarele coordonate geografice: paralela 47°, 47', 30”, latitudine nordică şi meridianul 22°, 52', 30” longitudine estică. Din punct de vedere fizico-geografic, Satu Mare este aşezat în Cîmpia Someşului, pe o terasă de luncă limitrofă Someşului, pe cursul inferior al rîului, avînd altitudinea absolută de 126 m faţă de Marea Neagră. în prezent, teritoriul intra şi extravilan al oraşului Satu Mare împreună cu aşezarea Sătmărel are 12.660 ha, adică 126,6 kmp, şi se învecinează cu hotarele următoarelor localităţi: la nord cu comuna Lazuri, la nord-est cu comunele Micula şi Botiz; la est cu comunele Odoreu şi Păuleşti, la sud cu satul Mădăras, la sud-est cu comuna Viile Satu Mare, la sud-vest cu satul Dóba, la vest cu comuna Vetiş şi la nord-vest cu satul Dorolţ. Prin poziţia sa geografică teritoriul oraşului a fost şi este un important nod de căi de comunicaţii terestre de interes naţional şi local. Prin oraş trece calea ferată care, prin Halmeu, face legătură între România şi U.R.S.S., iar spre sud cu oraşele Cărei şi Oradea, spre est cu oraşul Baia Mare. Satu Mare este aşezat nu numai pe malul Someşului ci şi la intersecţia drumurilor care vin dinspre Baia Mare, Negreşti-Oaş, Halmeu, Micula, Ardud, Culciu Mare, etc. Geomorfologic, teritoriul oraşului face parte din Cîmpia Someşului, parte integrantă a Cîmpiei Tisei, care are un relief plan. în configuraţia actuală a terenului municipiului, geografii deosebesc două forme geomorfologice: — Lunca Someşului, care se întinde pe ambele maluri ale rîului, fiind mai îngustă în zona oraşului decît în aval şi în amonte. în timpul ploilor abundente, lunca Someşului este inundată, ceea ce a determinat pe locuitorii oraşului şi satelor limitrofe Someşului să construiască diguri împotriva revărsărilor Someşului. Solurile din luncă, constituie în bună parte datorită prezenţei umezelii o zonă agricolă importantă, folosită în special pentru culturile de zarzavaturi. Luncile din raza oraşului Satu Mare, la intrarea şi la ieşirea Someşului, au devenit importante sectoare pomicole. — Cîmpia aluvială, care se întinde de o parte şi de alta a cursului Someşului, în general are un aspect de şes, dar în prezent prezintă diferite variaţiuni chiar în hotarul oraşului: grinduri, văi depresionare, şesuri întinse cu microdepresiuni şi albii părăsite, împotmolite. Meandrele vechi ale Someşului străbat cîmpia în mai multe locuri, sub forma unor linii sinuoase, cu lărgimi ce variază în limitele de 10 — 30 m. Văile depresionare sínt mai frecvente în zona nordică şi vestică a oraşului. Teritoriul oraşului, în prezent este împărţit în două de rîul Someş; extremitatea nordică este mărginită de pîrîul Şar, iar la sud, de pîrîurile Homo-