Satu Mare. Studii şi comunicări 2. (1972)
Cuprins
6 creşterea forţelor de producţie, pentru asigurarea independenţei ţării, au apărut noi posibilităţi, mai ample, ca poporul român să-şi manifeste iniţiativa şi voinţa lui de prosperare pe drumul istoric. Viaţa economică, socială şi politică a judeţului Satu Mare, face parte integrantă din acest tablou cuprinzător şi multilateral*. Dezvoltarea societăţii româneşti în anii interbelici a confirmat vitalitatea mişcării proletare revoluţionare, care s-a afirmat cu şi mai multă vigoare ca o largă şi cuprinzătoare mişcare pentru înfăptuirea transformărilor sociale progresiste. In acei ani, potenţialul ţării s-a întărit simţitor prin fructificarea bogăţiilor solului şi subsolului, datorită capacităţii creatoare a maselor populare. Totodată, ca rezultat al procesului de dezvoltare a relaţiilor de producţie capitaliste, au crescut rîndurile proletariatului; numărul muncitorilor industriali s-a ridicat la circa 500.000, cea mai mare parte a lor fiind concentraţi în unele centre puternice: Bucureşti, Galaţi, Timişoara, Brăila, Cluj, Iaşi, Braşov, Arad, Reşiţa, Anina, Constanţa, Tr. Severin, în Valea Prahovei, Valea Jiului, Valea Trotuşului, Valea Mureşului. Dar atît dezvoltarea forţelor de producţie, cît şi refacerea întregii economii care suferiseră mult de pe urma războiului şi a ocupaţiei străine, au avut loc pe fundalul crizei generale a capitalismului, ceea ce a influenţat mult procesele şi fenomenele vieţii societăţii româneşti, a dus Ia ascuţirea contradicţiilor sociale care măcinau regimul burghez din România. Prăpastia dintre cei doi poli ai societăţii — exploataţi şi exploatatori — s-a adîncit, punînd în mişcare capacitatea revoluţionară a clasei muncitoare şi determinînd o creştere furtunoasă a luptelor de clasă. Pe fondul general al situaţiei economice, sociale şi politice generatoare a marilor ridicări la luptă, o serie de factori şi fenomene au adăugat noi şi noi cauze procesului revoluţionar tumultos din anii 1918—1921. Chiar şi o analiză succintă a condiţiilor de muncă şi de trai evidenţiază diferenţierea puternică dintre costul vieţii şi salarizarea muncitorilor, căreia i se adaugă alte numeroase lipsuri şi nevoi, şi care au dus la scăderea salariului real, deci a nivelului de viaţă a celor ce muncesc (1). Referindu-se Ia această stare de lucruri, ziarul „Socialismul“ scria că „traiul s-a scumpit atît de enorm încît ne face cu totul imposibilă viaţa. Salaxiile actuale nu mai corespund nici pe departe necesităţilor şi nevoilor noastre, ele nu ne dau putinţa de a ne hrăni îndestulător noi şi şi familiile noastre şi ne pun în imposibilitatea de a face faţă nevoilor atît de grele la care sîntem supuşi“ (2). Presa muncitorească, ca şi cea burgheză de orientare democratică,, a publicat numeroase statistici şi anchete sociale privind condiţiile de muncă din ateliere şi fabrici, faptul că durata zilei de lucru era de 1(> * In materialul de faţă am avut în vedere acele acţiuni şi stări de fapte care s-au petrecut pe teritoriul actual al judeţului Satu Maie.
