Satu Mare. Studii şi comunicări 2. (1972)

Arheologie - Istorie

NECROPOLA HALLSTATTIANA DE LA SANISLÄL’

ÎOAN NÉMETI

Zona comunei Sanislău este caracterizată prin prezenţa dunelor de nisip, separate prin suprafeţe joase, vechi albii părăsite ale unor rîuri. In general, dunele sínt de forma unor culmi turtite, alungite şi paralele. In majoritatea cazurilor ele se înşiră pe o lungime de mai mulţi km., dar cîteodată pot fi întîlnite şi izolat (1). In unele locuri şi îndeosebi acolo unde nu există vegetaţie, nisipurile şi astăzi sínt mişcate de vinturi. Pe aceste dune, în apropierea văilor s-au format multe aşezări omeneşti, începînd din epoca neolitică şi pînă la apariţia satelor feudale.

In decursul ultimilor ani pe teritoriul comunei Sanislău s-au făcut multe descoperiri arheologice. In punctul numit „La capelă“ — Sa nislău I în anul 1965 a fost cercetată o necropolă celtică (2). La periferia localităţii, „Nisipărie“-Sanislău II, între anii 1967—68 a fost cercetată o necropolă hallstattiană şi trei morminte din epoca bronzului (3). Cu ocazia unei construcţii edilitare în curtea grajdurilor C.A.P.-ului — Sanislău III, au fost descoperite urmele unei aşezări din cultura Baden-Pécel (4). In anul 1968, pe locul numit „Livada“—Sanislău IV, au fost scoase la suprafaţă cu ocazia arăturilor adinei pentru plantarea pomilor fructiferi, vestigii aparţinînd unei necropole din epoca fierului timpuriu Ha. A 2 (5). Cu ocazia unor cercetări de teren, în partea hotarului numit „La hirburi“—Sanislău V, s-a semnalat o aşezare vastă din epoca bronzului, cultura Otomani (6).

In lucrarea de faţă, vom prezenta numai necropola hallstattiană de la Sanislău II. — „Nisipărie“, deoarece cercetările de aici pot fi considerate terminate. Populaţia hallstattiană şi-a ales loc pentru înmormiutare o dună de nisip cu diametrele aproximative de 180 m./140 m. adică o suprafaţă de cca. 2,5 ha. Colina avea iniţial o formă ovoidală, cu partea sa ascuţită îndreptată spre nord. Zona cea mai ridicată a dunei se află în partea de vest şi variază între 4,5—5,5 m. Cercetările au cuprins întreaga suprafaţă a dunei, cu excepţia pantei sudice distrusă şi deranjată de o carieră de nisip. Stratigrafia verticală a dunei se prezintă în felul următor : baza este formată din nisip zburător — „geologic“ (7) — urmat de o depunere subţire de culoare brună, care reprezintă nivelul