Bader Tibor (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 1. (1969)
Gh. I. Bodea: Din lupta de rezistenţă antifascistă a populaţiei judeţului Satu Mare (1940-25 octombrie 1944)
3 7 Pentru exemplificarea situaţiei deosebit de grea a aprovizionării populaţiei cu alimente amintim că în raportul din 19 august 1941, al Căpitanului de poliţie a Judeţului Satu-Mare se notează cu îngrijorare că „numai forţei deosebite a împuternicitului guvernamental al aprovizionării. .. i se datorează faptul că în această privinţă (a aprovizionării populaţiei n.nr.) nemulţumirile nu au izbucnit“.9 Această „forţă" nu a fost însă în stare să îmbunătăţească situaţia dezastruoasă din comunele judeţului ca: Negreşti, Oraşul-Nou, Remetea-Oaşului, Prilog, Racşa, Vama, etc., unde zile in şir majoritatea populaţiei nu a avut nici pîine nici făină. Dintr-un raport din 25 iulie al organelor fasciste iezuită că: „femeile şi copiii colindă plîngînd uliţele în căutarea pîinii. Atmosfera este foarte desnădăjduită", — conchide raportul.10 Situaţia se înrăutăţeşte tot mai mult. Căpitănatele poliţiei din unele oraşe ca Satu-Mare, Cărei şi altele sínt nevoite să recunoască realitatea-, ca urmare a nerezolvării doleanţelor economice şi sociale, starea de nemulţumire a populaţiei atît la sate cît şi la oraş este în continuă creştere. La 9 martie 1941 căpitanul din Cărei raportează că „locuitorii oraşului, îndeosebi păturile de jos, populare, îşi manifestă pregnant nemulţumirea din pricina lipsei de cartofi şi untură",11 şi a altor alimente. Nu întîmplător, tocmai la Cărei, comuniştii în vara anului 1941 vor reuşi să organizeze în rîndul femeilor o demonstraţie împotriva lipsei de pîine.12 Aceleaşi nemulţumiri se manifestă şi în rîndul muncitorilor din Satu-Mare în anul următor.13 Pe plan politic şi social, dictatura fascistă-horthystă a introdus un regim feroce, tocmai pentru a înăbuşi încă în faşă orice nemulţumire a maselor populare. întreprinderile au fost militarizate, s-au introdus metode fasciste de intimidare a muncitorilor: legarea la stilp, bătaia cu fierul scurt, carcerele, ziua de muncă a devenit de 10—12 ore şi chiar 16 ore. Muncitorii care se împotriveau regimului fascist şi războiului antisovietic erau trimişi pe front, în detaşamentele de muncă forţată, în companii speciale de muncă, la exploatările forestiere, fiind supuşi unui regim de exterminare. Muncitorii agricoli, care refuzau să lucreze pămîntul grofilor sau al chiaburilor, pentru salarii derizorii, erau ridicaţi şi duşi la muncă forţată, sau — începînd cu anul 1943, după cum rezultă din „Buletinul judeţului Satu-Mare", — se luau împotriva lor anumite măsuri legislative,14 Pe lingă intensificarea exploatării economice, sociale, şi în judeţul Satu-Mare, ca în întregul nord al Transilvaniei, regimul fascist a creat o situaţie gravă din punct de vedere naţional, populaţia< românească fiind ţinta celor mai diverse atacuri atît pe plan economic, cît şi social, politic, cultural şi naţional. Pentru a desbina forţele democratice ale maselor exploatate, regimul fascist a depus o activitate susţinută de a crea artificial o învrăjbire naţională. Asuprirea naţională a judeţului Satu-Mare, în timpul ocupaţiei fasciste s-a manifestat sub cele
