Szatmár vármegye levéltára. Fondul „Prefektura Judeţului Satu Mare” 1402-1919 - A Szabolcs-Szatmár-Bereg Megyei Levéltár Kiadványai V. Segédletek 2. (Cluj-Napoca–Nyíregyháza, 2000)
Szatmárnémetiben található iratok
considerata necesară nici în cursul verificărilor privind starea arhivei executate mai târziu. 17 c) Ordonarea şi întocmirea registrului auxiliar de arhivă al actelor administrative dintre anii 1724 şi 1781 sunt opera lui Schemberger Ferenc. Acesta a depus actele în fascicole prevăzute cu numere date în continuare începând de la 1, iar în interiorul fascicolelor actele au fost numerotate, de asemenea, cu numere continue pentru anul respectiv. între 1724 şi 1781 a constituit 58 de fascicole, de obicei unul pentru actele câte unui an. Pentru acestea, în baza unor indici bine determinaţi, cu referiri reciproce, a întocmit un elenchus clar compartimentat. Registrul său auxiliar de arhivă, întocmit în două volume după titlurile corespunzătoare şi indicaţiile de folosire, enumera în ordine alfabetică indicii, iar în cazul câte unui asemenea cuvânt face trimitere la pagina din volum pe care se găsesc regestele dezvoltate ale actelor din categoriile pe probleme înşirate în ordine alfabetică, indicând în cazul fiecărui act numărul fascicolei şi în cadrul acestuia numărul curent al actului. In cazul în care cuprinsul unui act corespunde cu indicele mai multor probleme şi al variantelor cuvintelor-cheie, în elenchus se face trimitere la indice, la care apare regestül amplu al actului. 18 Prin faptul că a realizat sistematizarea pe probleme a actelor administrative dintre 1724 şi 1781 şi a întocmit repertoriul acestora în două volume, Schemberger a pus în practică sistemul de arhivare care a fost urmat - adaptat la tipurile de acte - şi de cei care i-au continuat munca. De pe excepţionalul repertoriu în două volume al lui Schemberger Ferenc intitulat Elenchus nominális seu statisticus (D.a. 2.) a fost executată şi o copie contemporană (D.a. IV. A. 501/j. volumele 267 şi 268), s-a păstrat şi un fragment de mai târziu al acestuia (D.a. IV. A. 501/j. volumul 284) şi ulterior pentru folosirea mai uşoară a celor două volume de elenchus a fost 17 Cu prilejul verificării arhivei din 1829 luarea în evidenţă a actelor prezentate sub a) şi b) a fost considerată şi atunci ca inutilă: „a căror luare în evidenţă fiind considerată inutilă, şi totuşi în rândul cărora actele administrative din anul 1583 şi până în anul menţionat 1677 au fost găsite separate, luate în evidenţă şi aşezate în ordine." (Vezi: Kiss 1997. 8991, 99-100: notele nr. 27 şi 30.) Deşi textul notării a fost barat ca o constatare nevalabilă, totuşi faptul notării denotă că în cursul ordonărilor de arhivă s-a menţinut pe primul plan valoarea practică a actelor. Cu toate că în instrucţiunile privind ordonările de arhivă din anii domniei Măriei Tereza se aminteşte valoarea de izvor istoric al actelor, obiectivul principal al luării în evidenţă a actelor a fost crearea unei legături netulburate între cârmuirea centrală şi administraţia locală, în interesul acesteia evidenţa precisă a actelor şi prin aceasta posibilitatea urmăririi soluţionării lor. Poate în aceasta constă şi explicaţia faptului că Schemberger a început cu luarea în evidenţă a actelor administrative/de guvernământ mai recente, care mai puteau fi folosite. De altfel, repertoriul lui a şi fost folosit şi poate acest lucru explică şi faptul că - pe lângă valoarea sa intrinsecă - a devenit un instrument de arhivă recunoscut, la care se referă şi literatura de specialitate. 18 Kiss 1997. 86., 88., 98: notale nr. 7-9
