Salló Szilárd (szerk.): A Csíki Székely Múzeum Évkönyve 10. (Csíkszereda, 2014)
Történelem - Tüdős S. Kinga: „Kinek jó levele nem volna.” Adalékok a fejedelemségkori székelyföldi jobbágyok címeresleveleinek történetéhez
„KINEK JÓ LEVELE NEM VOLNA” TÜDŐS S. 1998 Tüdős S. Kinga, Székely főnemesi életmód a XVII. század alkonyán, Bukarest-Kolozsvár, Kriterion. TÜDŐS S. 2001/a Tüdős S. Kinga, Erdélyi hétköznapok, I. Rákóczi György hadiszemléje a Székelyföldön 1635, Budapest. TÜDŐS S. 2001/b Tüdős S. Kinga, Jobbágyélet a fejedelemkori Erdélyben. Jövevény jobbágyok Háromszéken 1616-1698, Marosvásárhely. Rövidítések MNLOL Magyar Nemzeti Levéltár Országos Levéltára, Budapest SÁL Sepsiszentgyörgy Levéltár, Románia Országos Levéltára, Kovászna Megyei Igazgatóság dr.Tüdős S. Kinga Sepsiszentgyörgy, Románia E-mail: tskingamaria@gmail.com „CINE N-AR AVEA SCRISOARE BUNĂ” CONTRIBUŢII REFERITOARE LA ISTORIA SCRISORILOR CU BLAZON ALE IOBAGILOR DIN SECUIME, ÎN TIMPUL PRINCIPATULUI TRANSILVĂNEAN Rezumat Cei, care trăiau în iobăgie în timpul principatelor, în Transilvania, şi aveau puterea, talentul sau persistenţa necesară, aşteptau numai momentul potrivit, în care să se confirme, pentru a ieşi din circumstanţele de viaţă ignobile, precum să devină membrii nobilimii, în speranţa unei vieţi echitabile. Integrarea într-un ordin militar secuiesc a însemnat, totodată, dreptul şi libertatea de a servi patria. Pretenţia iobagilor - şi nu numai - de a obţine un pergament, care să îi asigură o ridicare ierarhică şi un titlu nobiliar, trebuia dovedită, în primul rând, prin meritele atinse. Existau însă şi excepţii, cazuri în care aspirantul, pe lângă merite şi eforturi, putea obţine pergamentul şi pe altă cale, anume pe piaţa neagră. Aşa zisele litterae Armeles (scrisori cu blazon) emise în Transilvania, în timpul principatelor, puteau fi donate numai de principe, iar procedura obţinerii acestora putea începe, numai cu obţinerea scrisorii de eliberare, care dovedea că iobagul s-a eliberat de subordonarea latifundiarului. Posibilitatea dezlegării acestei dependenţe, la urma urmelor, a iniţiat o practică abilă şi interesantă, în care când unul, când altul, dar în cele mai multe cazuri, ambele părţi au întors/au putut întoarce situaţia nefavorabilă în avantajul lor. Au fost şi cazuri, în care unii, evitând complicaţiile dependenţei de latifundiar, nu s-au descurajat nici de falsificarea certificatelor. In multe cazuri, se foloseau de certificatele familiilor stinse, sau comiteau delictul prin cumpărarea certificatului. Având în vedere, că obţinerea scrisorilor cu blazon era costisitoare pentru un iobag, numai cei, care dispuneau de suport material-financiar corespunzător, se angajau să procure scrisori cu blazon personalizate pentru ei şi familia lor, astfel garantând siguranţa în timpurile nesigure ale drepturilor secuieşti. 257
