Kelemen Imola (szerk.): A Csíki Székely Múzeum Évkönyve 7. (Csíkszereda, 2011)
Régészet - Florion Gogâltan–Lóránt Darvas–Andrea Demjén: Descoperiri aparţinând epocii bronzului la Lăzarea (jud. Harghita)
Carpaţii Orientali nu au reprezentat niciodată o barieră în circulaţia comunităţilor preistorice de-o parte şi de alta a munţilor.66 Alături de păsuri largi, precum Breţcu sau Ghimeş, au fost folosite intens numeroase poteci de munte şi drumuri de plai,6^ aşa cum o demonstrează şi cercetările recente din vama austriacă, probabil chiar din epoca medievală târzie, de la Gheorgheni „Pricske”.68 Astfel, se poate explica prezenţa a numerose materiale sau aşezări Monteoru şi Costişa în Transilvania,69 precum şi a importurilor Wietenberg peste Carpaţi.70 La acestea se adaugă o intensă circulaţie a obiectelor de metal, cu precădere din direcţia vest-est.71 Aşa cum am precizat mai sus, la Păuleni-Ciuc a existat o locuire Costişa, în care ceramica decorată cu striuri este bine reprezentată/2 73 Iniţial, s-a sugerat că aşa-numitul „grup Ciomortan” ar fi contribuit la dezvoltarea culturii Wietenberg.75 Cercetările mai noi au arătat că nivelul Wietenberg suprapune pe cel Costişa. înainte de părăsirea acestei locaţii, populaţia Costişa a practicat un ritual de incendiere şi de „sigilare” cu pietre a vechii aşezări.74 Astfel nu se poate vorbi despre un contact direct între cele două locuiri, dar nu este exclusă nici posibilitatea unei anumite contemporaneităţi.75 Să fi preluat, la un moment dat, din motive practice olarii comunităţilor Wietenberg o inovaţie tehnologică a celor veniţi de peste Carpaţi? Este greu de răspuns afirmativ. Dacă am avea siguranţa că, lotul de materiale ceramice de la Lăzarea este unitar, aşa cum bănuim datorită caracteristicilor tehnologice ale confecţionării ceramicii, atunci această ipoteză s-ar confirma. Din nefericire nu avem această certitudine şi trebuie să aşteptăm alte descoperiri, care vor tranşa, într-un fel sau altul, această discuţie. Ceea ce ştim cu siguranţă este că în centrul Transilvaniei exista o tradiţie de la sfârşitul bronzului timpuriu în aplicarea striurilor pe recipientele ceramice 76 77 Acest lucru nu poate fi demonstrat şi pentru estul Transilvaniei, datorită lipsei unor obiective Wietenberg timpurii. Este posibil, deci ca întregul lot de materiale de la Lăzarea „Biserica romano-catolică” să aparţină unei aşezări Wietenberg. Ea s-ar plasa, din punct de vedere cronologic, la începutul etapei a Il-a din evoluţia acestei realităţi culturale a bronzului mijlociu (bronz mijlociu II). Prezenţa masivă a striurilor poate fi o tradiţie a bronzului timpuriu din zonă, pe care nu îl cunoaştem deocamdată, sau rezultatul unui contact cu comunităţile Costişa sosite de peste Carpaţi. Recentele date l4C publicate de la Siliştea „Pe Cetăţuie”, jud. Neamţ, n pot încadra aceste realităţi culturale ale bronzului mijlociu cândva între 1955-1614 BC calibrate 2a. ______DESCOPERIRI APARŢINÂND EPOCII BRONZULUI LA LĂZAREA 66 VULPE 2001, 9-12, CAVRUC 2001b, 55-57; MUNTEANU 2010, 11, 218-220. 67 BINDER 1972, 274. 68 GOGÂLTAN ETAL. 2010, 66-67; GOGÂLTAN ET AL. 2011,45-46. 69 MUNTEANU 2010, 39-51 70 Pe lângă FLORESCU 1971, 37-73, vezi mai nou POPESCU 2009, 194-201; MUNTEANU 2010, 57-58 cu bibliografia mai veche. 71 MUNTEANU 2010, 155-167. 72 CAVRUC, DUMITROAIA 2000, 132, pl. V/2-4, VI, VII/5-9, VIII etc.; CAVRUC, BUZEA 2002, pl. V/5-6; etc. 73 SZÉKELY 1970b, 75. 74 Informaţie amabilă Valerii Kavruk şi observaţii de şantier din 2011. Astfel de amenajări cu un nivel compact de bolovani sunt cunoscute şi la Sărata-Monteoru şi Costişa, la vremea culturii Monteoru, sau Poduri (mai nou MUNTEANU 2010, 113-119). 75 CAVRUC 2002, 91. 76 POPA 2005, 51-183. 77 BOLOHAN 2010, 238-240. 61
