Kelemen Imola (szerk.): A Csíki Székely Múzeum Évkönyve 7. (Csíkszereda, 2011)

Régészet - Florion Gogâltan–Lóránt Darvas–Andrea Demjén: Descoperiri aparţinând epocii bronzului la Lăzarea (jud. Harghita)

în punctul „Moglăneşti”, o tabără de prelucrarea a opalului galben, ale cărei ocurenţe se află în zona imediat învecinată, ce poate fi atribuită etapei finale a paleoliticului superior. Cunoaştem alte descoperiri paleolitice, tot prin strădaniile regretatului cercetător bucureştean Alexandru Păunescu, care consideră că la Hodoşa, punctul „La cetate”, ar exista o locuire gravetiană târzie.* 8 Cercetările de suprafaţă efectuate „La cetate,” în localitatea Subcetate, au dus la descoperirea unei surse de opal galben şi a câtorva aşchii.9 Atribuirea celor 11 pietre mari cu diverse semne incizate de la Ditrău10 uneia dintre perioadele preistorice11 este greu de dovedit.

Epoca cuprului este cunoscută prin depozitul (?) de topoare de aramă găsit la începutul secolului al 20-lea în „grădinile Lázár” din Gheorgheni12 13 14 din care, astăzi, se mai păstrează o singură piesă în colecţiile muzeului din Cluj.1^ în Neo-Eneoliticul din Transilvania, Zoia Maxim ne oferă următoarea informaţie: „Topliţa, HR. în sat a fost descoperit un topor de cupru”.11 El se afla în colecţiile muzeului din Cluj şi este citat ca sursă bibliografică în repertoriul Ardealului, publicat de Márton Roska. într-adevăr, Roska menţioneză un topor din cupru, care ar proveni din localitatea „Csiktapolca”.15 16 Aceasta nu are nimic în comun cu actualul oraş Topliţa, „Csiktapolca” fiind o localitate, care, în anul 1943, a fost înglobată în Miercurea-Ciuc. Am făcut prezenta rectificare deoarece, în Repertoriul Arheologic Naţional (RAN), respectivul topor din cupru apare ca fiind descoperit la Topliţa, jud. Harghita.17 Unei perioade neprecizate, după Roska culturii Coţofeni,18 i-ar aparţine un fragment de topor de piatră, descoperit pe teritoriul comunei Lăzarea.19 Tot în zona acestei localităţi, mai exact în punctul „Nyír kert”,20 au fost găsite şi câteva fragmente ceramice preistorice atipice.21

Ele nu pot fi însă încadrate cu siguranţă din punct de vedere cultural şi cronologic. în orizontul târziu al epocii bronzului se plasează un ceh de bronz ornamentat, găsit la Joseni.22

GOGÂLTAN FLORIN, DARVAS LÓRÁNT, DEMJÉN ANDREA

Cercetări de suprafaţă: Vasile Stan, Andrea Demjén, Florin Gogâltan (2007-2010). Săpăturile arheologice au debutat în vara anului 2011, ele fiind coordonate de conf. dr. Mircea Anghelinu de la Universitatea „Valahia” din Târgovişte. Alături de specialişti şi studenţi de la această universitate (dr. Loredana Niţă, Cristian Ţuţu, Bianca Amuza), pe şantierul de la Topliţa au participat Andrea Demjén (Muzeul Orăşenesc „Tarisznyás Márton”, Gheorgheni), dr. Florin Gogâtan (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj) şi studenţi de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj (Elena Cristina Cordoş, Éva Réka, Marian Adrian Lie).

8 PĂUNESCU 2001, 395-396, fig. 179. Este vorba, de fapt, de localitatea Subcetate.

9 REP HARGHITA 217. Cod RAN 85886.01. Cercetări de suprafaţă: Florin Gogâltan, Marian Adrian Lie (2010).

10 KOVÁCS 1914, 229-276.

11 BAKÓ 1968, 649-653; REP HARGHITA, 124. Piesele nu au fost discutate ca atare în recenta sinteză a lui Marco Merlini privind o presupusă “scrierea danubiană” preistorică (MERLINI 2009).

12 ROSKA 1942a, 101, nr. 13, kép. 126; ROSKA 1942b, 36, nr. 65, kép. 32; BERCIU 1942a, 40,49, nr. 4; BERCIU 1942b, 40-41, nr. 243; POPESCU 1944, 29, nota, 4, Abb. 5/1; DRIEHAUS 1955,7, lista 6; BAKÓ 1968,653; VULPE 1975, 28, nr. 53, Taf. 6/53; LUCA 1999, 33, 57; REP HARGHITA, 128, nr. XVIIIa, pl. 6/1; MAXIM 1999, 161, nr. 454; MAREŞ 2002, 100, 232-233, pl. 19/7.

13 Nr. înv. II 3993- Ea are lungimea de 18,5 cm, o greutate de 870 g, iar tăişul este deformat în urma utilizării. După Dumitru Berciu (BERCIU 1942a) piesa aparţine tipului său C, varianta C2, seria Decea Mureşului. Dorin Popescu consideră că, ar fi vorba de tipul 3 (POPESCU 1944), iar Jürgen Driehaus îl atribuie tipului Jăszladăny (DRIEHAUS 1955). Atât Alexandru Vulpe (VULPE 1975), cât şi Ion Mareş (MAREŞ 2002), consideră că aparţine tipului Agnita. Analiza spectrală mai veche, efectuată la Muzeul din Stuttgart, a arătat că a fost realizat din cupru, fără urme de alte elemente (JUNGHANS ET AL. 1968, 252-253).

14 MAXIM 1999, 189, nr. 1039. Din greşeală, nu este menţionată Ia bibliografie şi trimiterea obligatorie VULPE 1979.

15 ROSKA 1942a, 61, nr. 69, kép. 64.

16 Informaţie amabilă Antal Kosza.

17 Cod RAN 83641.01. Aceeaşi greşeală o întâlnim şi la VULPE 1970, 27, Taf. 3/33, „Topliţa, Jud. Harghita”.

18 ROSKA 1941, 79.

19 REP HARGHITA, 129.

20 Punctul se află în extravilanul Lăzarei, pe partea stângă a drumului spre Ghiduţ, la nord-vest de localitate, vis-a-vis cu movila Tătarilor, pe malul stâng al pârâului Lăzarea. Cod RAN 84601.08.

21 Periegheze Andrea Demjén, Antal Kosza, Florin Gogâltan (2008-2009).

56