Kelemen Imola (szerk.): A Csíki Székely Múzeum Évkönyve 7. (Csíkszereda, 2011)
Néprajz - Kádár Kincső: Közösségi normák és egyéni hivatástudat a csíksomlyói remete életében
KÁDÁR KINCSŐ TARJÁNYI 1994 TENGELYI 1998 TOMKA 2005 TÖRÖK 1979 VAJKAI 1935 Tarjányi Béla,Evangáliumi magyarázatok, Jegyzet, III. rész, Csodák, Gyulafehérvár, 8-13. Tengelyi László, Élettörténet és sorsesemény, Atlantisz Könyvkiadó Kft., 42-43. Tomka Miklós, A legvallásosabb ország. Vallásosság Szatmárban, Erdélyben, Romániában, Pázmány Társadalomtudomány 1. Budapest-Piliscsaba, 10-75. Török Endre (Ford.), Avvakumpópa önéletírása, Jepanyif szerzetes önéletírása, Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 5-124. Vajkai Aurél, Az Ősi-ijavas ember, IN Etnographia Népélet, 3-4. szám. Kádár Kincső Csíki Székely Múzeum Csíkszereda, Románia E-mail: kadarkincso@csikimuzeum.ro CONFLICTUL DINTRE NORMELE COLECTIVE ŞI VOCAŢIA INDIVIDUALĂ ÎN VIAŢA PUSTNICULUI DIN ŞUMULEU-CIUC Rezumat Lucrarea prezintă viaţa pustnicului de la Şumuleu-Ciuc, trăsăturile de bază ale sihăstriei şi modului său de viaţă, din perspectiva colectivităţii şi a bisericii, respectiv a vocaţiei individuale, mărturisită de el însuşi. Importanţa acestei probleme simple poate fi relevată în relaţia dintre cele două tabere, pustnic şi colectivitate, adică la nivelul prejudecăţilor şi aşteptărilor. Colectivitatea manifestă stereotipe, prejudecăţi faţă de modul de viaţă al pustnicului, mai ales în legătură cu viaţa ascetică, singuratică a sihastrului. în acelaşi timp, pustnicul rezonează cu colectivitatea actuală, iar folosirea ustensilor tehnice necesare existenţei zilnice, cerinţelor biologico-fi- ziologice, este în deplină concordanţă cu vocaţia sa. Colectivitatea consideră, că schimbarea comportamentului pustnicului este o piedică în îndeplinirea sarcinilor spirituale, şi, uneori, această conduită este privită de mediu ca o rătăcire. COMMUNAL NORMS AND INDIVIDUAL VOCATION IN THE LIFE OF THE HERMIT AT ŞUMULEU-CIUC (CSÍKSOMLYÓ) Abstract The study presents the lifestyle of the hermit from Şumuleu-Ciuc (Csíksomlyó), the basics and manifestations of his eremitic life from the perspective of the community surrounding him, and based on his vocation described by the church and himself. The relevance of this simple problem is surprised exactly in the relation of these two: the hermit and the community, especially on the level of their different values and expectations. The community is setting stereotypes concerning the eremitic lifestyle, expecting the hermit to be ascetic and aloof. At the same time, the hermit lives in concordance with the present society, and it is compatible with his vocation to use various technical tools that are needed to his biological and phisiological existance. The community concludes, though, that his changed behaviour is detaining him from fulfilling his spiritual duties and his attitude is occasionally labelled deviant. 262