Revista Catolica, 1905 (6. évfolyam, 18-24. szám)
1905-02-15 / 18-20. szám
268 RF,VISTA CATOí.lCA. stat la dispositie fericirea eternä, lotufi a luat parte din suferintele fi nécazurile omenefti? i?i in invälmäfala ce il cuprinde ii vine a cädea in genunchi inaintea lui Dumnezeu cel atot ftiu- tor, fi a-1 ruga, ca prin virtutea credintii sä se indure a le purta pe cämpul vast fi necuprins al aeestei märete taine. Veniti dar cu mine se rugäm pe bunul Dumnezeu se ne deie darui seu ceresc, se lu- mineze mintea noasträ, sä deschidä sufletul fi sä ne inalte inima spre esaminarea acestei taine, ca se ne putem női cä^tiga cunoftintä despre acea, cä ce este intruparea, care i-a fost scopul fi cári ii sunt foloasele. * Am zis, scumpii mei íii, ca sä cerem darui lui Dumnezeu, fi numai insotiti de acéla sä plecäm la scrutarea acestei taine, pentrucä acea- sta tainä e una dintre cele mai nepátrunse, fi la cunoafterea ei omul paméntean nu pcate ajunge numai prin credintá, iar credintá isi are isvorul in darui lui Dumnezeu. Pentru acea numefte taina aceasta s. Efrem : »Minunea cea mai a- leasä a pämentuiui«, s. loan Damnscenul o ca- racteriseazä de »Minunea minunilor« iar bise- rica o numefte »tainä ascunsä fi de ingeri ne- ftiulä«. De aci provine acea imprejurare cä ss. pärinti cei mai eruditi, nu o scruteazä, nu se pierd in scrutäri asupra ei, färä o primesc cu ochii credintii afa precum li-o presenteazä Dumnezeu prin darui virtutu aceleia. Afa s. Aug. marele scrutator al misleriilor ceresti, adäncu' pätrunzätor al lucrurilor celor mai sublime, in fata acestui misteriu remäne ui- mit si cu inimä plinä de umilintä isi märturi- seste neputinta de a putea pätrunde zicénd cä originea Domnului fi intruparea, chiar afa nu o putem cuprinde ca fi inflorirea toiagului us- cat al lui Aron, ce a produs flori, frunze fi fructe«. Iar s. Bernard, inlru atáta e de pétruns de convingerea cä mintea märginitä omeneascä nu e destoinicä a cunoafte acest misteriu, incät nici nu-i concede a face asupra lui nici cea mai micä scrutare, ce ii zice aceleia: »Inchideti ochii, minte, pentrucä numai prin velul credintii poti privi la lumina acestei taine, chiar afa, precum ochiul trupesc numat prin velul norului poate suporta lumina soarelui«. Iar s. loan gurä de aur, ca fi cum din es- perinta proprie fi-ar fi eäftigat convingerea cä aceasta e nepätrunsä, adauge: »Stiu cä fiúi lui Dumnezeu s’a fäcut oin, dar cum s’a fácut, nu ftiu«. Neputénd, dragii mei fii, sträbate la cu- noafterea acestei taine märete cu mintea noasträ omeneascä, nu ne remäne, decät a ne in- drepta cäträ Dumnezeul nostru Atot-ftiutoriu fi prea indurat, fi multämindu-i cu inimä curatä pentrucä fi in acest respect ni-a venit in aju- toriu descoperindu-ne aceasta tainä, cu toatä reverinta se o primim, afa precum ni-o prezen- teazä dénsul. Consideränd acest misteriu de manifestarea iubirii fi ingrijirii nemärginile alui Dumnezeu de omenime, de scoborirea lui Dumnezeu la starea umilitä omeneascä, cä omul sä se inalte la Dumnezeu, de primirea suferintelor omenefti din partea lui Dumnezeu, ca omul se fie inältat la starea ce a avut-o inainte de pécat. Precum ne spune s. Atanasiu cänd zice: »Eiul lui Dumnezeu s’a fácut fiúi omului) ca fii oamenilor se fie fii lui Dumnezeu«. Iar s. Anselm cä: »Pentru rescumperarea omenimei, Dumnezeu a trebuit sä se facä om«. * Acum, cucernicii mei ascultätori, dupäce cu- noaftem, ce este intruparea, se vedem care i-a fost scopul. Pentru a putea alia scopul intrupärii, tre- bue se cercetäm starea omenimei inainte de apari- tia sau arétarea Domnului Christos pre päment. Precum Ve este cunoscut, scumpii mei fii, omenimea pe acele timpuri consta din doué pärti. 0 parte micä o forma poporul ales, iar alta cea mai mare, pägänii. Starea fiecärei pärti era preste mesurä tristä, preste mesurä nefericitä. Anume: Pägänii rätäciti cu totul dela cu- noafterea adevérului vecinic, fi-au fost creat o multi me de sisleme filosofice, cári de cári mai retäcitä. cári de cári mai depärtate de adever. In urma acestora ei retäcirä afa de adenc, in intunecimea patimilor omenefti, incät defi in unele principii de ftiintä, ei propuneau fi ceva
