Revista Catolica, 1905 (6. évfolyam, 18-24. szám)
1905-03-15 / 22. szám
REVISTA CATOLICA. 319 Se nu fie cuventul Iui »vox clamantis in deserto»! Acuma vor urma conference tractuale de primävarä, binevoiti a lua la pertractare chestia aceasta de interes suprem Ochii nostri spre Bias, la bunul nostra Metropolit, inima noasträ se ardä de dórul, de a vedea realizatä idea unui Con- gres biserioesc greco-catolic román Tn Bla^! Atacurile ce sä indreaptä in contra bisericei, scoalei si a nearaului nostru Roman sä succed neconlenit. Zälnic cetim prin ziare cä guvernul sau mai bine si- stemul de magiarizare sä inäspresle si in continuu sä fäuresc noue legi, noue ordi- natiuni ca sä ne nimiceascä viata noasträ i i etnicä, romäneascä. Una din näscociriie cele mai draconice, mai anlilegale si asu- pritoare, este scoala de stat, in care ma- giarizmul e personificat, intortocändu-se legile si natura lucrurilor; fäcändu-sä vio- lentä constiintei cetätenilor •) i i •> Biserica a avut intotdeauna grije de scoalä si a päzit-o ca lumina ochilor. Cum suntem de mängäiati, si mändri cänd putem inregistra acte cari fac onoare episcopatului nostru, cänd sar in apärarea scoalei si a neamului! •> i Preasfintilul Domn Episcop de Lugos cu datui 1 Febr. 1905 Nr. 165, a binevoit preagratios sä adreseze un circular cäträ intreg clerul diecesan. Suntem fericiti a-1 putea publica in coloanele acestei »Reviste«. Circular cätra intreg clerul diecesan. 1. Biserica, mamä totdeuna iubitoare §i ingrjitoare de Fiii sei, pe cari are sä-i pove- tuiascä la limanul mäntuirei prin invetäturile singur mäntuitoare ale credintei in Isus Christos, conscie de aceastä a sa sublimä §i grea misiune. totdeuna a pärtinit, spriginit §i ajuto- rat pe toate cäile, cu toate mijloacele disponi- bile §i din adins, nu numai institutele destinate pentru invetämintul superior, dar §i cele pentru invetäminlul elementar, cu acel scop vedit, ca tinerile mlädite sub al ei scut ?i ocrotire deo- datä cu dobéndirea Invétaturilor sciintei ome- ne?ti, sä invete ?i cele de lipsä pentru a cunoa$te pe Dumnezeu, pentru a’l adora §i a-I iubi ca pe Ziditorul a toate, Mäntuitorul omenimei, Jude- cätorul tuturor oamenilor ?i Resplätitorul fap- telor bune. 2. Si dacä socotim, cumcä adevérul numai unul este, §i mai tare iasä la ivealä dreptul Bisericei de a sustinea institute de invetämint de ori-ce soiu f?i categorie ar fi acele. Cänd zicem, cä adevérul unul este, inte- legem, cä el nu sä poate amesteca cu neadeve- rul ?i cu minciuna, ?i cä un adevér nu poate fi contrar altui adevér, de vreme-ce toate sunt o derivare din primul Adevér, care unul este, Dumnezeu. De aci urmeazä, cä intré §ciintele omene^ci, de ori ?i ce categorie, intru cät ele sé baseazä pe adevér §i espun adeverul, e cu neputintä sä fie contrazicere a§a ca ce invasa una, sä res- toarne cealaltä. Tot din principiul, cä adevärul unul este resultä, cumcä cu atät mai putin poate fi contrazicere intré §ciintele omenesci $i invätäturile eterne de credintä, descoperite noaué de insu§i Dumnezeu prin Prorocii, Apostolii §i Evangeli§tii séi, invétáturi cuprinsé in S. scripturä. in Tra- ditia §i Magisteriul Bisericei. Din conträ adese ori este strinsä legaturä intre ?ciintele omenesci §i sciinta Revelatiunei, intru cät multe adevéDin diecesa Lugojului.
