Revista Catolica, 1905 (6. évfolyam, 18-24. szám)
1905-03-01 / 21. szám
310 REVISTA CATOLICA. Rog pe atot-Puternicul, ca acestei mici lu- cräri sä dea binecuvlntarea sa cea pärinteascä, ca sä fie rodnicä pentru sufletul vostru, tinerilor, pe cári ve salut cu acela§i Apostol Pavel: »bu- curia §i cununa mea«, (Filip. IV. 1) §1 sä facä ca, luändu-ve dupä invetäturile ei, sä fiti cre- dincio?i copii ai sfintei noastre Biserici catolice §i prin aceasta sä puteti ajunge la limanul feri- cirii vecinice. Häläucesci, 4 Iulie 1904. Autorwl. * CAP. LXXIII. Asezarea Bisericii. J ln timpul acesta, Ap. §i ucenicii, credincio§i misiunei ce le däduse Mäntuitorul, ca sä meargä adecä §i sä invete toate neamurile, dela lerusa- lim sä imprästiarä prin provinciile imperátiei románé pänä la marginile pämentului, predicänd peste tot pe Christos cel rästignit §i invetätura lui. Iar Domnul intärea cuvintele lor prin necon- tenite minuni. Cei ce credeau, erau botezati §i ' primeau pe Sfintul Duh. Aposlolii toti, dupä-ce predicarä Evangelia lui Christos in mijlocul a tot felul de suferinti §i lipse, i?i sfir^irä viata versänd sängele pentru credintä ?i läsänd ca urma^i pe Episcopi; iar sfintul Petru, orinduit de Christos Pástorul in- tregii Biserici, dupä-ce invetä cätva timp la Antiochia, sä duse la Roma, capitala imperátiei románé §i central intregii lumi pägäne. Aici pre- dica ei, aici i?i a§eza Scaunul virhovnicesc, pe care au urmat färä intrerupere urma^ii lui ca Pástori ai intregii Biserici. Astfel Roma din capitala imperiului roman deveni capitala intregii lumi creatine. Tot aci la Roma, sfintul Petru muri pentru credintä impreunä cu sfintul Pavel pe la anul 66. Insä numeral cre^tinilor cre^tea cu o re- pejune uimitoare. Cuventul lui Christos fu ca o scäntee ce aprinse un foe mare in inimile cele adincite in intunericul pägänismului §i setoase t de adevér. Noii cre?(ini prin botez sä schimbau cu desävirsire, devenind cu totul aUi oameni. Smeriti. blänzi, ei nu cäutau decät sä facä al- tora binele, §i sä impärtä^ascä tuturor lumina credin(ei. Insä ceia ce-i deosebea mai ales era dragostea ce o aveau unii cäträ altii; ei sä so- coteau frati, sji toti impreunä n’aveau, dupä vor- bele Evangeliei, decät o singurä inimä $i un sin- gur suflet. Aceasta era tocmai ceia ce uimea pe pägäni ?i-i aträgea la credintä lui Christos. §i totu§i creftinii erau uriti de Iudei §i de pägäni: de Iudei, pentru-cä predicau pe Christos; de pägäni pentru-cä despretuiau pe idoli §i invätau credintä intr’un singur Dumnezeu. Toti hotärirä deci sä-i nimiceascä de pe fata pämentului: de aceia ii surguneau, ii inchideau in temnitä sau le räpeau averile, ii osindeau la muncä silnicä §i mai ales la rnoarte. Insä cre^tinii in ioc de a sä teme, infrun- tau moartea cu bucurie, ?i numeral lor cre^tea insutit: templele idolilor sä pustiau ?i altarele zeilor remäneau färä jertfä. Atunci imperatii §i guvernatorii romani, spre a puné prin spaimä o stavilä numérului celui covär^itor al cre^tinilor, incepurä a sä sluji de cele mai neauzite schin- giuiri, spre a sili pe cre^tini sä se lapede de cre- dinta lor. Dar nici sabia, nici focul; nici fiarele sélbatice ?i ori-ce alt me§te$ug de cruzime nu izbuti la nimic. Tineri $i beiräni, femei ?i copii mergeau viteje$te la rnoarte: numeral muceni- cilor ajunge la mai multe milioane; dar sängele celor ce mureau pentru credintä era ca o sä- mentä, din care sä nä^teau alti cre^tini färä immer. Deja in toate pärtile pämentului pätrunsese noua credintä, §i peste tot avea multi credin- cio$i: §i nu numai poporul de jos §i cei neinvg- tati o imbräti^au, ci ?i invétatii ?i f'runta?ii lumii §i chiar in curtea, in familia impératilor romani multi erau cre^tini pe ascuns. Atunci dupä trei veacuri de luple necon- tenite, Dumnezeu mi$cä inima imperatului Constantin, care nu numai puse capét prigonirilor, ci el insu^i sä fäcu cre?tin declarä religiunea cre^tinä de religiune a imperiului roman. Atunci Biserica e§ind biruitoare din ascun- zi^urile in care sä tinuse tupilatä in timpul prigonirilor, ineepu a sträluci in toatä lumina sa. Ea nimici cele din unná remä^ile ale pägäniz- mului, ilumina mintile, indrepta moravurile, schim- bänd fata intregului päment. Astfel Biserica Catolicä necontenit luplän- du-sä §i biruind necontenit a urmat timp de alätea veacuri, §i neincetat va urrna a domni paci- nic peste erorile §i reutätile timpurilor, inteme- iatä pe fägäduinta ce i-a läsat-o Christos, ca va I fi cu dénsa pänä la sfir^itul veacurilor §i cä portile iadului n’o vor birui. * Ädaos la Noul Testament. Nimicirea lerusalimului. Dupä moartea sfintului Petru urmä sfintul Lin pe scaunul Apostolic de Roma. Sub pontificatui acestuia ajunse timpul hotärit de Dumnezeu pentru pedeapsa lerusalimului: pedeapsä prezisä patruzeci de ani mai inainte de Isus Christos insumi. Ierusalimul avea de indestulat deicidiul, §i pedeapsa lui fu una dintre cele mai groaznice,
