Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-03-01 / 21. szám
330 REVISTA CATOLICA. sä-i eredem lui Eusebiu, cu atät mai virtos, cä precum este adeverit, nu toti Pärintii, cari au luat parte la eonciliu, se aflä insemnati in li- stele latiné, grecefti, sau in alte limbi fäcute. Mai departe, Schitia e recunoscutä de o pro- vincie importantä, pururea credincioasä bise- ricei, care n’au cäzut jerlfä nici odatä erezuri- lor ariane. Statornicia in credintá, si insemnetatea cea mare a provinciei Sohitiei, se dovedefte dintr’o biografie scurtä dar foarle cuprinzétoare a unui episcop din Tomi, a cärui nume au ajuns la női. Acesta este sántul Bretanion, carele se pome- nefte in martirologiul roman la 25 Ianuarie, despre care se zice, cä in viata sa au dovedit o síintenie admirabilä, au apérat cu tot zelul biserica catolicä, fi fatä de tendentele arianice ale impératului Valente, (364—378) au desvoltat o resistentä eroicä.1) Istoricul Sozomen, care s’au näscut pe la anii 400, in istoria sa bisericeascá ne descrie unele träsuri foarte frumoase din viata säntului episcop.* 2) Dupa-ce statorefte auctorul nostru, ca un principiu de valoare generalä, cä in biserici guvernate de spirite tari in credintá, poporul nie' odatä nu-fi schimbä legea strämofeascä, aplicä acest principiu asupra Schitilor, zicánd, cä acentia, chiar din motivul amintit, au conservat nevätematä credin(a sträbumlor. Chiar Bretanion au fost unul din acei episcopi mari fi statornici in credintá, care au apérat cu tot curajul credintá, chiar fi fatä de impérati. Imperatui Valente au cäletorit prin toate provinciile impérátiei sale, fi cu aceasta oca- siune au ajuns fi la Tomi. Au intrat fi acolo in biserica, fi dupá datina sa de pretutindenea, s’au incercat fi aid a trage pre episcop la comu- niune cu arianii. Episcopul insä, nu numai au apérat bärbätefte credintá Párintilor dela Nicea, ci vézénd, cä imperatui nu vrea nici cum se primeascä doctrina adeveratä, au päräsil biserica, fi s’au mutat intr’un alt oraf episcopesc al säu. Poporul, dornic se cunoascä lucrurile, coadunat in numér foarte maré, au urmat epis') Acta SS. lan. T. V. p. 621. ’) Sozomenus, Hist. ecet. 1: VI. c. 21. — Edijiunea lui Valesius, T. II. p. 224. — Thendoret, hist. ecet. 1. IV. c. 35. Edit. Valesius f III. p. 168. copuiui, si l’au läsat pre impérat in bisericá singur numai cu suita sa. Infuriat pentru aceasta rubiné, fi iritat pentru nesuccesul seu, imperatui au ordinat prinderea lui Bretanion fi-l’áu trimis in eziliu, de unde insä preste putinä vreme l’au rechemat, precum mai la vale vom vedea.1) Din acest incident Sozomen face cäteva observationi interesante, asupra térti fi asupra lo~ cuitorilor Schitiei. Poporul acesta, zice el, po- fede multe orafe, sate, fi piete intärite. Dintre aceste se ridicá Tomi ca o capitalä, un oraf, maré fi bogát, afezat pe marginile marii negre (Pontus Euxinus) — Intru adever. tinutul acéla au trebuit se fie bine populat pe vremea nu- mitä. Precum s’au amintit mai sus, cunoaflem fi astäz multe numiri de localitati de origine Schiticä. De present avem inaintea noasträ patru liste cu orafe din Scbitia, din diverse epoce. Cea mai veche poate se fie cea luatá din itinerarul lui Antónia, carele se derivä din vremea impé- rátiei lui Diocletian, cam din anul 300.2) Apói urmeazä a doua, care se deduce din mapa geo- graficä a lui Castoriu, numitä fi Tabla Peutinge- riand. Hartá aceasta, care se considerä de cea mai perfectá mapä geograficä din acélé timpuri, se presupune a fi fost terminata la anul 366.3) O alta lista ne dä Hierocle, carele au träit pe la anul 530, fi ne aduce in »synecciemal« seu in- sémnarea alor 64 de provinte (Eparchii), fi alor 935 de orafe din imperiul roman.4) Si aceasta lucrare face impresia unui itinerar. In sfirfit, mai avem o alta listä, din vremea iconoclastilor, fi anume din inceputul veacului 8, in care se enu- merä orafele din provincia bisericeascä a Schitiei. 0 gäsim intr’o retipärire fäcutä dintr’un manuscript parizian, Notitia episcopatuum. Defi multe nume sunt schimonosite, fäcänd compara- tiune cu celelalte liste, ufor se pót recunoaste numirile mai multor localiláti schitice. Pentru mai ufoarä confrontare. läsäm sä urmeze längä olaltä listele mai sus numite: ') Vezi: Baronius, la anul 371, CXIV. *) Itinerarium Antonini Augusti, et Burdigalense, Coloniae Agrippinae, 1600, p. 40, §i pp, 388—393. 3) Edijiunea lui Miller, segm. VIII. *) Banduri, Imp. orient, sive Antiquit. Constantinop. Parisus 1711, T. I. part. I. p. 31—51.
